- Cultural - nr. 196 / 8 Octombrie, 2007 Cartile scriitorilor mureseni

Petre Curticapean: "Coloanele Campiei"

Situand fericit starea poetica personala intr-o geografie afectiva a Campiei Transilvaniei, nedespartita de proza lui Pavel Dan, Petre Curticapean aduce acestui loc al nostalgiilor un elogiu situat intr-o alta "trezire a simturilor si-a melancoliilor", cu vocatia lirica a manifestarilor tesaturilor metaforice: "Cand ies din oras/pe drumul campiei/imi pare/ca-i asezata/pana sus, in cer,/o imensa catapeteasma, /un Arc de Triumf/pe sub care trec plecat/cu ochii-n pamant" _ spune poetul in poemul "Campia templu". Sugerarea inefabilului prin gandirea poetica dezvaluie glasul unui poet liric patruns de logica poeziei ca atitudine ce deconspira functia sugestiva, cum reiese si din poemul "Marmura de fum": "Divin arcuiesc nori ce chipu-mi incearca,/Din tarini pe nume ma cheama povesti/Ce timpul in rosturi de clipa descarca/Sa-ncheie visarea nascuta-n feresti." Identificarea frumosului sub aura nostalgiei privitului indarat, in acea inefabila intoarcere in timp, intre simtul realului si universul calm al locurilor, se deruleaza sub acel suflu liric confundandu-se cu lumina launtrica a graului, cu aramiul porumbului copt, dar si cu singuratatea complice, sub semnul subtilei coerente: "La cina dantesca ma scutur de ritm/Si-n ciutura suna un timp revolut,/Coboara noptatec la capat de istm/Pe care sa spanzur sentinta de lut.//La cine sa-nchin cand trec tot mai stingher/Sa-mi sprijin nelinistea-n palc de scaieti,/Iar patimi ma mistuie-n colt de ungher/Si nimeni nu-ntreaba ce vand, cu ce pret?" ("Capat deistm"). Tema lirica generoasa, dublata de o solida cultura literara, de muzica launtrica drept expresie a lirismului, abilitatea formulei poetice, toate redau acea tensiune interna si prospetimea generoasa a impresiilor: "Sta luna bolnava de zbucium noctur