Marius Manole (32 de ani) joacă în spectacolul „Avalanşa“, regizat de Radu Afrim, care a avut premiera aseară, la Teatrul Naţional din Bucureşti. Actorul vorbeşte frust despre meseria lui prost plătită, despre plafonare şi despre viciile unui sistem care demotivează tânăra generaţie.

„Adevărul": Ce te-a determinat să accepţi un rol în „Avalanşa"?

Marius Manole: M-a fascinat ideea textului, pentru că noi trăim într-o lume care aparent e foarte liberă. Da, avem libertate, putem să ne exprimăm. Asta, în aparenţă. De fapt, noi nu suntem liberi. Trăim într-o lume condusă încă de şefi comunişti, oameni care au ochelari de cal, care te pedepsesc dacă spui adevărul, care te trag la răspundere şi-ţi cer buletinul ca să te identifice. Textul ăsta vorbeşte despre un sistem foarte închis, din care doi tineri vor să evadeze, o lume dominată încă de foarte multe prejudecăţi şi de foarte multe reguli. În aparenţă, ele sunt construite pentru fericirea comunităţii, dar aduc, până la urmă, doar moartea. E o lume foarte crudă, în care, pentru a salva comunitatea, este găsită vinovată o femeie însărcinată. Ea e pe cale să nască şi se presupune că din cauza ei s-ar putea declanşa avalanşa şi ar putea muri toată lumea. M-am bucurat că m-am întâlnit cu un astfel de text, pentru că eu însumi sunt acum într-o perioadă de revoltă foarte mare împotriva lumii, a celor din jurul meu şi împotriva regulilor nu ştiu de cine construite şi impuse.

Lucrezi din nou cu Afrim. Cum ai sesizat maturizarea voastră, la şapte ani distanţă de la prima colaborare?

Radu a rămas la fel: profesionist, proaspăt şi viu. Nici nu se vede că au trecut şapte ani peste el, pentru că el este un om care nu trăieşte cu mintea numai în România. Vede mult teatru în afară, e în permanenţă informat. Pe mine m-am găsit foarte schimbat: un pic închipuit, foarte şablonat, cu multe lucruri proa