Cautam maretie, fabulosul pe care l-am construit in inima mea in anii de lipsuri si restriste, de viata informa. Si am gasit ceva mai meschin decit in cele mai urite visuri. Psihosociologii spun ca oamenii, atunci cind se confrunta cu dificultati de adaptare la prezent, au tendinta sa evadeze in "alte lumii", sa caute alternative care sa-i anestezieze sau sa-i remonteze. Se intorc spre perioade faste ale vietii, incearca sa redescopere momente cind s-au simtit fericiti. Asa face George Bowling, personaj din romanul O gura de aer,de George Orwell, cind hotaraste sa-si implineasca un vis mai vechi, sa prinda crapi uriasi intr-un helesteu al satului copilariei, pe care-l viseaza mereu ca un tarim al puritatii si implinirii. Invins de viata monotona si de meschinaria din jur, imbatrinit prematur, strins in chingi de contextul constringator al pregatirilor de razboi (romanul a fost scris si a aparut chiar la inceputul celui de al doilea razboi mondial, in 1939, inaintea celorlalte doua care l-au consacrat, Ferma animalelorsi Anul 1984), de frici nesfirsite care l-au coplesit, cauta ceva care sa-l aduca pe linia de plutire. Si ce poate face insul care constientizeaza ca e perceput ca un Gras fara scapare si e umilit de noua proteza dentara care-l priveste sfidator din paharul de pe raftul din baie? Fuge, evadeaza, cauta febril un alt timp cu care sa se identifice. Si nu copilaria este cea mai frumoasa perioada care ni s-a dat? Numai ca psihologii mai noi zic ca nu mai putem gindi copilaria ca pe o categorie naturala, biologica, universala; nu e o realitate data. Nu exista, cu alte cuvinte, o copilarie-etalon pentru copiii de peste tot. Mai degraba putem spune ca aceasta perioada importanta a vietii este construita social, in functie de societate, etnie, context. Unii au muncit in copilarie, au rabdat, au cunoscut privatiuni; dar altii au fost protejati si aparati, uneori c