În această vară, în Capitală, pe o terasă special amenajată cu o scenă în aer liber, amintind de celebrul Union, se desfăşoară un festival dedicat lui I.L. Caragiale.

Monica AndronescuLa ceasul târziu când încep „comèdiile", zona din jurul Halei Traian musteşte de căldura unei zile toride, de miros de coajă de pepene aruncată pe te miri unde şi de sunet de taraf cu iz de interbelic. Mahala de început de secol XXI, unde se amestecă reclame strălucitoare şi magazinaşe sărăcăcioase, maşini de lux parcate pe trotuare şi grupuri aproape picturale de familii de romi ieşite în pragul casei, la bustul gol, să se răcorească şi să spargă o sămânţă, locul cu pricina este unul dintre cele mai potrivite din Bucureştiul actual, ca să găzduiască lumea lui Caragiale. O lume care-l păstrează pe Caragiale în spectacole construite în zona felului convenţional în care publicul larg este obişnuit să-i vadă şi să-i înţeleagă textele.

Undeva, chiar în spatele Halei Traian, a fost amenajat în această vară un spaţiu, special pentru Festivalul „Bucureştii lui Caragiale", început în primăvară şi care va dura până în toamnă. Aproape în fiecare seară, „La Conu' Iancu" se joacă momentele şi schiţele lui Caragiale, fragmente din piese sau cuplete de la Union. Şi la terasă se servesc gustări cu nume desprinse din realitatea interbelică.

Tochitură ca la Crucea de Piatră", „Cafea turcească ca la Vidin" sau „Puiul Grizetelor", însoţite de poveşti de acum peste o sută de ani, care-şi propun să funcţioneze ca scurte călătorii în timp, cu umorul de rigoare. Pentru cine alege „Tochitura...", o poveste spumoasă: „În Bucureştii anului 1855, în vecinătatea Crucei de Piatră, cartierul cu felinare roşii, era o cârciumioară ce purta numele de Taraba Minei. După o vizită în acest cartier, la masa lungă a Minei cereai «o tochitură picantă să meargă udătura»".

Actori din Trupa Union @N