Toată lumea se întreabă de ce tace Traian Băsescu! Unii spun că de jenă, alţii spun că de frică, circulă fel de fel de supoziţii. Eu am cu totul altă părere anume că, încă şeful statului, tace dar face! I-a cam trecut glonţul pe la ureche la ultimul referendum şi modul în care l-au salvat mercenarii săi n-are nimic de-a face cu democraţia şi respectul faţă de votul popular!

De aceea, bătrânul lup de mare ştie că, în momentul de faţă, după ce poporul l-a tamponat rău de tot la referendum, este ţinut în viaţă doar de aparate, ca să folosim cuvinte împrumutate din spitalele pe care oamenii săi le-au desfiinţat. Prin urmare, în speranţa că cei 19 milioane de fraieri vor sta liniştiţi până la alegerile parlamentare şi nu vor ieşi în stradă, căpitanul de cursă lungă încearcă să se replieze şi să-şi pregătească atacul prin intermediul clonelor!

La fel ca-n superproducţia americană, lupta continuă cu noua generaţie de clone băsiste, altfel oameni tineri, instruiţi şi inteligenţi, care ar fi putut să aibă o carieră strălucită dacă s-ar fi pus cu adevărat în slujba ţării. Domnilor de dreapta, nu ştiu dacă atunci când aţi ales titlul aşazisului manifest ( Români, sus inima! România are viitor” ) v-aţi gândit la poezia „Sus inima” a lui George Coşbuc. Dacă n-aţi auzit de ea, iată primele versuri:

Avem o mândră ţară,

Prin timpi de jale-amară

Strămoşii se luptară

S-o scape de stăpâni.

Azi singuri noi, românii

Suntem în ea stăpânii,

Sus inima români!

Ei, ce spuneţi, parcă la cu totul altceva se gândea Coşbuc, nu-i aşa? Parcă n-ar fi vrut să ne ştie slugi şi clone manevrate de alţii ci stăpâni pe pământul sub care se află osemintele strămoşilor noştri!

Stimaţi lideri ai dreptei, aveţi impresia că sprijinul vostru, în încercarea disperată de a salva partidul portocaliu, vă va aduce recunoştinţa