Mihăieş şi directorul literar de la The New Republic, martori la “asamblarea” albumului “The Future”.
Mihăieş şi directorul literar de la The New Republic, martori la “asamblarea” albumului “The Future”.
În cartea sa, Mircea Mihăieş surprinde atît frămîntările, cît şi realizările artistului, comentîndu-le documentat, cu solide argumente.
“Începutul anilor ’80 a fost, din punct de vedere financiar, un dezastru: datorii peste datorii, dispariţia oricărei speranţe de a avea succes, apăsarea marginalităţii. “Nu ştiu cum s-a întîmplat”, avea să constate Cohen zece ani mai tîrziu, “dar s-a petrecut ceva extraordinar. Cînd lucrurile au început să fie al naibii de disperate, m-am înveselit brusc”.
Adevărul e că veselia nu venise chiar fără motiv. Printr-o conjunctură fericită, exact în momentul cînd nu-i mai cumpăra nimeni discurile, a început să fie descoperit de cîteva din vedetele în plină ascensiune ale aşa-zisei “mişcări alternative”...
DE LA SURSĂ. În legătură cu “The Future”, albumul din 1992 al lui Cohen, am amintiri directe şi informaţii “de la sursă”. Mă găseam în Statele Unite şi mă vedeam aproape zilnic cu un personaj pe cît de fantast, pe atît de seducător. Leon Wieseltier era atunci (cum e şi azi) directorul literar al săptămînalului washingtonian The New Republic şi ne apropiase pasiunea comună nu doar pentru cîţiva autori de cărţi, ci şi pentru cîţiva cîntăreţi... Într-o zi, prin martie, Leon a dispărut din oraş şi vreo două săptămîni nu l-am mai văzut. Cînd, reîntîlnindu-ne, a zîmbit, am bănuit că e vorba despre una din faimoasele lui escapade. “Ei, unde-ai fost de data asta?” “N-ai să ghiceşti niciodată. Am stat două săptămîni în California. Priveşte!”
INSTANTANEE. Din adîncul şi aglomeratul sertar al biroului a scos un plic, plic cu fotografii. Majoritatea erau făcute într-un apartament, c