Folclorul era Icoana lui Liviu Vasilică. Un dar de preţ, netrădat şi nelăsat de izbelişte niciodată.
Artistul a fost un trăitor în folclor. Şi-a închinat viaţa acestei părţi de România denumită folclor. Cu tradiţii, cântece, veşminte... Viorel Vatamaniuc, coregraf român de marcă, spunea despre Liviu Vasilică: "Veneau oameni la el la cabinet, cu copii bolnavi, el nu vroia nimic de la ei, le spunea doar atât: «Vreau o cămaşă de la tine! Caută în lada de zestre de acasă şi adu-mi o cămaşă frumoasă, veche! Ţi-o plătesc, numai adu-mi!». Vroia să arate lumii frumuseţea oamenilor, a obiectelor lor tradiţionale. Vă daţi seama, dacă nu ducem mai departe această cultură tradiţională, nu transmitem către generaţiile viitoare, ne pierdem. Liviu a fost unul dintre cei mai înfocaţi artişti. El a înţeles mesajul artei tradiţionale".
DEDICAT TOTAL
Frumuseţea cânteceului era îmbogăţită şi de felul în care Liviu Vasilică şi grupul său cântau. Păreau nişte haiduci. Glasuri puternice, bărbăteşti. Când toţi încearcă să fie "solo", să fie singuri pe scenă pentru a capta tot succesul, Liviu a ales altceva. A ales grupul, "haiducia". Domnul Vatamaniuc e de părere că, "Liviu a ridicat valoarea cântecului şi a jocului tradiţional de pe plaiurile teleormănene. Nu vreau să umbresc meritele nimănui, dar spun acest lucru cu toată convingerea. Alături de el aş mai pune-o pe Floarea Calotă, dar în mod special Liviu Vasilică a fost cel care a adus în faţa lumii cântecul şi jocul teleormănean într-un mod deosebit! Acel fel de a cânta, aproape haiducesc mi se părea foarte normal, pentru că vorbim de un cântec tradiţional, autentic. El nu trebuia să cânte altfel decât aşa. Chiar forma aceasta simplă era importantă. Cu cât era mai simplă, cu atât era mai valoroasă. N-ar fi fost valoroasă dacă era altfel".
IUBIRE
Relaţia dintre Liviu Va
