Scriitorii scriu cind au ceva de spus. Cind au inspiratie. Cind li se comanda un text – fie el articol, povestire, chiar roman. Serie? Se poate si asa. Editurile cumpara manuscrise, dar mai cumpara si mine in care, undeva, se vede urma unui filon. Ca, pina la final, va fi doar urma sau va fi o adevarata comoara... asta ramine de vazut. Fiecare editor are voie sa intuiasca intr-o gaina oarecare Gaina cu Oua de Aur.
Nu te opreste nimeni, ca editor, sa propui contracte care sa prevada, pe linga manuscrisul despre care se face vorbire, inca doua carti, sa zicem, care urmeaza a fi scrise in urmatorii n ani (nu prea multi, de multe ori cite un volum pe an). Iar cind manuscrisul (despre care... stiti, vorbirea) apartine unui debutant, jocul este cu atit mai tare. Provocarea. Cunosc debutanti care au semnat primul lor contract pe trei carti. S-au vazut debutati, dar s-au vazut si cu programul facut pe urmatorii ani. Au scapat de grija publicarii celui de-al doilea volum, dar s-au trezit cu obligatii. Or fi linistiti ca s-au vazut scutiti de grija plimbatului cu manuscrisul sub brat pe la edituri? Or fi linistiti ca singura lor grija, in urmatoarea perioada, e doar aceea de a scrie? A scrie bine, desigur, pentru ca a doua carte ar trebui sa fie cel putin la acelasi nivel cu prima.
Primul hop a fost depasit, hip-hip-ura! Urmeaza al doilea hop. Si din nou hip-hip-ura! E un fel de hip-hop care n-are nimic de-a face cu muzica. Dar are de-a face cu atitudinea, cu asumarea unui destin...
Citi dintre scriitorii nostri de fantasy&science fiction si-ar asuma un astfel de contract? Proiecte are oricine. Cred ca sint rare cazurile in care scriitorul se prezinta la editura doar cu un manuscris si-atit. Nici un plan, nici un proiect, nimic care sa-i ocupe deja mintea. Si nu e vorba doar de un proiect, de viitorul proiect, punctual, ci, cum ziceam, de asum