Intrarea României în razboi, în vara anului 1916, a fost întâmpinata cu bucurie de populatia româneasca din provinciile istorice românesti, care considerau ca a sosit momentul mult asteptat al eliberarii lor. Din pacate, ofensiva victorioasa a trupelor române din Transilvania a fost umbrita rapid de înfrângerea de la Turtucaia si de atacurile austro-germane care au strapuns trecatorile Carpatilor Meridionali.
Capturarea Bucurestiului
În fata pericolului iminent de ocupare a capitalei, de catre Maresalul von Mackensen, autoritatile române, regele, armata si o parte a locuitorilor s-au retras în Moldova. În urma lor au ramas doua treimi din teritoriu în mâinile inamicului, nevoite sa suporte un regim de ocupatie militar foarte sever.
Capitularea Bucurestilor, la 23 noiembrie/ 6 decembrie 1916, a fost un moment greu, emotionant, perceput în modul cel mai profund de catre societatea româneasca.
O "radiografie" a momentului a fost posibila nu numai cu ajutorul memorialisticii acelor zile, dar si cu ajutorul documentelor oficiale care s-au pastrat în colectiile muzeale sau în arhive. Astfel, marturiile directe ale unor personalitati politice si culturale care au ramas în perioada ocupatei germane în Bucuresti - precum Alexandru Marghiloman, membru marcant al Partidului Conservator, Al. Tzigara Samurcas, directorul Fundatiei Carol I si al Muzeului de arta populara sau avocatul Cancicov, membru al Partidului Conservator Democrat (Take Ionescu) s.a. - au configurat evolutia evenimentelor, starile de spirit si atmosfera acelor timpuri.
Mackensen intra în Capitala
Capitularea Bucurestilor, moment extrem de dureros pentru români a avut si o nota tragi-comica, în felul haotic în care s-a desfasurat. În ziua de 22 noiembrie 1916, sosea în Bucuresti un ofiter german cu un drapel si o scrisoare sigilata, de la Maresalul Mackensen, pentru comandantul