După mai bine de două luni de dezvăluiri, serialul realizat de ziarul „Adevărul“ a ajuns la vremea bilanţului. Am lămurit cum au fost regizate devastările din 13 iunie şi venirea ortacilor în Capitală. Începând cu octombrie 2009, „Adevărul“ s-a ocupat de Ceauşeşti şi de Revoluţie. Începând cu 20 mai 2010, am investigat fenomenul „Piaţa Universităţii“ şi Mineriada din iunie ’90.

La început au fost cuvintele „Avem nevoie de linişte, oameni buni", aşezate de Darie Novăceanu pe prima pagină a ziarului „Adevărul", la 20 mai 1990, ziua primelor alegeri electorale din post-ceauşism. Douăzeci de ani mai târziu, „Adevărul" făcea „exorcizarea" şi trecea la decriptarea mecanismelor care au făcut posibilă Mineriada din ­13-15 iunie.

Citiţi şi:

Mineriada, „Piaţa“ şi cei care au scris istoria

Planul secret al zilei de 13 iunie ’90

Cum ar fi arătat România lui Ion Raţiu

Ziariştii de acum, confruntaţi cu textele lor de atunci, au avut reacţii contradictorii. Lelia Munteanu, care astăzi scrie editoriale în „Gândul", a recunoscut că a greşit cumplit şi nu şi-a căutat nicio scuză pentru textul în care, sub semnătura ei şi a lui Mircea Bunea, era acuzată o femeie nevinovată că ar fi „o drogată". Două decenii mai târziu, „drogata", profesoara de engleză Mioara Popinceanu, trăieşte la Iaşi, după un exil în Olanda. Nici ea nu vrea scuze. Spune doar: „Ar trebui să le fie ruşine celor care au scris".

Leliei Munteanu îi este ruşine. Se întoarce la lecturile primare, la poezia lui Zaharia Stancu în care e omorâtă o vrabie şi conchide, şi ea: „Ce a fost omorât, omorât rămâne". Mai e ceva. Lelia Munteanu şi-a ales o penitenţă complexă: „În toamna lui '90 am plecat de la «Adevărul», m-am autoexilat în bibliotecă şi, vreme de vreo patru ani, «am ieşit din istorie». N-am mai citit ziare, larma străzii n-a mai ajuns până la mine. M-am întors