Numai iniţiaţii ştiu că şampania, înainte de a fi un vin de sărbătoare, a fost oficial unul terapeutic. Nu exista un remediu mai bun pentru digestie şi chiar pentru prevenirea îmbătrânirii.

În Evul Mediu, şampania reprezenta un medicament natural, scrie Le Figaro.

La sfârşitul secolului al XVII-lea, nectarul elaborat de Pierre Perignon devine recunoscut oficial ca fiind bun pentru sănătate, având beneficii multiple: ajuta digestia, era folosit ca remediu împotriva reumatismului, un antiseptic puternic, antidepresiv şi singurul vin care, potrivit Doamnei de Pompadour, “lasă o femeie frumoasă după ce îl bea”.

Saint-Simon relatează, în memoriile sale, că Duchesne, medic care a murit la 91 de ani, lucru rar întâlnit în acele vremuri, “a păstrat până la final o sănătate fără cusur şi mintea întreagă consumând la cină, în fiecare seară, câte o salată şi nebând nimic altceva decât vin de Champagne”.

Jean Godinot, într-un tratat asupra vinurilor de Champagne, afirmă că “dintre toate, nu este altul mai bun pentru sănătate”.

Curând, reputaţia şampaniei a trecut graniţele franceze.

Un lord englez, sir Edward Barry, sublinia în 1775, în “Observaţii istorice, critice şi medicale asupra vinurilor” că sunt “lejere şi generoase, nu dau nici gută, nici boli, nici piatră” (n.r.: calculi renali).

Doctorul Loebenstein-Loebel, profesor la Facultatea de Medicină din Iena (Germania) notează într-un alt tratat de acelaşi fel că “în inima materiei sale zaharoase şi a acidului său, vinul de Champagne produce un efect excelent asupra digestiei”.

Toţi medicii erau însă de acord că trebuie consumat cu moderaţie, excesul făcând să se piardă atributele sale binefăcătoare.

Medicina din vechime era una empirică, dar ce crede medicina modernă despre aceste relatări?

Şampania este o băutură alcoolică şi conţine, prin urmare, etanol car