De curând, Centrul de Buget şi Politici Prioritare de la Washington a avertizat că tăierile bugetare necesare ca urmare a limitărilor impuse de Congresul SUA (dominat de republicani) înseamnă că 750.000 de oameni ce trăiesc în sărăcie ar putea pierde accesul la programele vitale de alimentaţie suplimentară. Austeritate, consficare, fiscalitate De curând, Centrul de Buget şi Politici Prioritare de la Washington a avertizat că tăierile bugetare necesare ca urmare a limitărilor impuse de Congresul SUA (dominat de republicani) înseamnă că 750.000 de oameni ce trăiesc în sărăcie ar putea pierde accesul la programele vitale de alimentaţie suplimentară. Asemenea calcule ar fi fost şi, desigur, sunt şi azi extrem de importante şi în ţara noastră însă la noi s-a procedat după principiul „mai întâi tăiem şi dacă e nevoie iar tăiem”. Meritele fiscale ale austerităţii au fost larg dezbătute dar efectele asupra sănătăţii oamenilor au fost practic ignorate. De fapt, cum arăta un editorial din prestigioasa revistă „New Scientist” din 13 aprilie 2013 „austeritatea nu este doar un experiment cu avuţia naţiunilor; este şi un experiment cu sănătatea lor”. La noi s-a iscat o (nouă) dispută privind confiscarea proprietăţilor. Dincolo de chestiuni de principiu ce privesc proprietatea privată aflată la baza unei democraţii liberale, există aspecte pur practice care arată că nu confiscarea e soluţia pentru a ataca legal averile dobândite fără just temei. Este mult mai eficient să-l aduci pe cel aflat în imposibilitatea de a dovedi licitatea averii sale să plătească ceea ce datorează statului în taxe şi impozite neplătite pentru veniturile nedeclarate. Datele europene sunt cât se poate de elocvente în privinţa evaziunii fiscale. Pierderile statului din impozitele pe venit neîncasate, adică diferenţa între baza efectivă şi disponibilul teoretic se situează pentru Germania la 9%, Franţa la 10