Că e vorba de marş, miting, declaraţie politică sau discuţie pe net, mulţi oameni, pro sau contra autonomie, vorbesc şi despre ce este în Europa. Unii spun că în UE autonomia teritorială nu există. Alţii amintesc despre autonomii din diverse ţări, de parcă aceasta ar trebui să constituie un precedent pentru România. Cum stau lucrurile cu autonomiile în Europa, vedeţi mai jos, într-un articol scris de colegul Victor Şolea.

Acest articol a fost inspirat de un text al lui Czika Tihamer din mai 2009. Întrucât articolul era în mod asumat pro-autonomist, l-a rescris, cu numeroase adăugiri, colegul nostru de MaghiaRomânia, Victor. Pentru secţiunea care explică autonomia am apelat la părerea unui cercetător specializat în drepturile minorităţilor, Sergiu Constantin de la Academia Europeană din Bolzano, Italia.

În cadrul echipei noastre există opinii diferite cu privire la oportunitatea autonomiei în România. Însă toţi credem că discuţia liberă despre autonomie este o necesitate pentru societatea noastră. Din păcate, în lupta de idei pro/contra autonomie, apar des argumente false şi idei care nu au legătură cu autonomia teritorială. Pe de-o parte, printre oponenţii autonomiei apar reacţii de tipul: “nu există autonomii în UE”, “ungurii au cele mai multe drepturi din Europa” sau, ca să cităm din ministrul de Externe Titus Corlăţean “autonomiile teritoriale pe criterii etnice (sic!, vezi mai jos) încalcă standardele europene”. Pe de altă parte, printre susţinătorii automomiei, aceasta este de multe ori prezentă în acelaşi discurs în care se aud referinţe la Tratatul de la Trianon, revendicările autonomiste fiind însoţite de sloganuri revizioniste şi independentiste[1]. În aceste condiţii, articolul se concentrează pe prezentarea obiectivă a autonomiilor din alte ţări ale Europei. Întrucât Knowledge is Power, credem că aceste autonomii trebuie să fie cunoscute atât de