Dacă Ovidiu Verdeş ar fi fost englez, să zicem, şi şi-ar fi scris romanul lui de debut* în limba engleză, ar fi fost, indiscutabil, un om bogat. Şi aceasta pentru că Muzici şi faze e făcut pentru a fi best seller . Într-o ţară civilizată, desigur. La noi, însă, dacă nu eşti Pavel Coruţ, nu ai nici o şansă să cîştigi de pe urma literaturii, oricît de bine scrisă şi de accesibilă ar fi aceasta. Dincolo de toate sondajele de opinie, de estimările şi de studiile ce îşi propun să aproximeze trăsăturile naţiei, o analiză a cărţilor care primesc votul majorităţii ar putea fi extrem de semnificativă pentru definirea mentalului colectiv actual al românilor. Votul pentru o anumită carte poate fi chiar mai relevant decît votul politic. De altfel, cartea lui Ovidiu Verdeş a primit un vot negativ, a fost supusă de-a dreptul "oprobriului opiniei publice", încă înainte de a apărea. Să ne amintim - Ovidiu Verdeş a fost pus la zid, împreună cu alţi scriitori tineri (printre care Simona Popescu sau Caius Dobrescu), de către cei ce sînt consideraţi lideri de opinie, cu ocazia "scandalului manualelor alternative". Ce s-a întîmplat: cei de la Editura Univers au găsit de cuviinţă să publice un fragment din romanul Muzici şi faze în manualul alternativ de română pentru clasa a noua, apărut la aceeaşi editură. Romanul încă nu fusese tipărit, dar, se pare, nu aceasta a fost principala acuzaţie a contestatarilor. Liderii de opinie (printre care intelectuali de marcă precum Marius Tucă sau Mircea Badea, de exemplu) au fost scandalizaţi de faptul că textul din manual înfăţişa un adolescent preocupat mai degrabă de formaţii de muzică, chefuri sau revista Playboy , decît de istoria şi valorile culturale ale neamului, aşa cum îi stă bine oricărui adolescent. Cum s-a putut una ca asta? Acesta este exemplul pe care Editura Univers împreună cu necunoscutul Ovidiu Verdeş înţeleg să-l dea tinere