Asistam in aceste zile la ceva mult mai serios decat ar lasa sa se vada caltabosii si palinca lui Remes. Este un conflict serios intre un grup de magistrati, pe de o parte, si un intreg sistem politic bazat pe coruptie si intelegeri subterane, de cealalta parte. Cei care blameaza conspiratii si politii politice vor sa distraga atentia de la tabloul general.
Se vede acum ca atunci cand clamam cu totii prin presa ca ne-am saturat de coruptie, unii o faceam serios, altii doar pentru ca dadea bine la public.
Romania are parte de un inceput de „mani pulite”, uriasul scandal din Italia care a dus la anchetarea a mii de oameni, condamnarea a trei prim-ministri si a destructurat un sistem politic bazat pe coruptie, vechi de 50 de ani. Nici nu va imaginati cat de mult seamana situatiile.
Cand echipa Morar a venit la DNA, dand ceva semne de curaj, m-am documentat despre operatiunea italiana si am scris un articol in care incercam sa trag niste lectii.
Iata cateva dintre concluziile pe care le trageam atunci in revista ”Dilema veche”. Si in Italia, ca si in Romania, retelele de coruptie erau puternice si au reactionat. Procurorii si judecatorii au fost supusi unui asalt politic si mediatic extraordinar. Cum era aplicata o lege, parlamentarii o schimbau.
Cand a inceput anchetarea unor conturi elvetiene, au schimbat un acord cu Elvetia si au blocat accesul la informatii. Parlamentul italian a retras prin lege garzile de corp ale magistratilor, practic o invitatie la crima. Au decriminalizat dubla contabilitate cand s-a gasit asa ceva la partide. As putea continua, dar ati inteles ideea. Partea rea e ca au si avut ceva succes.
Au complicat procedurile judiciare atat de mult incat procesele au durat enorm si doar 582 dintre cele 12.000 de persoane anchetate initial au fost condamnate pana la final. Cu toate acestea, ”mani p