Podul Calafat-Vidin este bun, dar şoseaua de 80 km Calafat-Craiova este un dezastru. Acum se vede haosul de la CNADNR, care a cheltuit 335 mil. euro cu Transalpina, o şosea turistică în munţi, însă nu a refăcut legătura Craiovei cu podul.
Cinci ore a durat drumul dintre Bucureşti şi Calafat, de circa 310 km, în dimineaţa zilei de vineri, deşi, în mod normal, dacă ar exista o autostradă, o astfel de distanţă s-ar parcurge în maximum 2,5 ore.
Deschiderea, la şase ani de la începerea lucrărilor, a podului rutier şi feroviar de peste Dunăre de la Calafat-Vidin este unul dintre cele mai importante evenimente la care am asistat în cei cinci ani de când sunt jurnalistă.
Toată săptămâna am avut în minte această deschidere cu adevărat istorică, în condiţiile în care din cele mai lungi 20 de poduri din ţară, doar cinci au fost construite după ’89, iar în mare parte România se bazează pe poduri construite în urmă cu 50 sau chiar 100 de ani.
Nu ştiam însă că primele lucruri pe care mi le voi aminti atunci când voi prezenta în direct inaugurarea podului la emisiunea ZF Live – iarăşi o premieră - vor fi gropile şi hurducătura de pe drumul dezastruos dinre Craiova şi Calafat, dar şi microbuzul ministerului plin de jurnalişti, al cărui geam s-a spart pe drumul dintre Piteşti şi Slatina după ce de pe şosea a sărit o piatră.
Podul de la Calafat-Vidin, o investiţie totală de aproape 300 mil. euro, deşi este un proiect de anvergură care ar trebui să schimbe la faţă zona din punct de vedere economic, prin faptul că accesul este extrem de dificil şi din punct de vedere rutier şi feroviar îşi diminuează importanţa. Chiar şi dacă a durat şase ani construcţia, inaugurarea podului i-a prins pe români total nepregătiţi: drumul dinspre Craiova la Calafat (DN 56 sau E79), ce ar trebui să fie tranzitat de camioane sau de români care vor să meargă în Bulgari
