Această «Opoziţie Unită» din 1887 a fost o formaţiune tipic românească; într-însa, totul era negativ şi nimic pozitiv – să răstoarne, bine, dar ce să puie în loc?

Sâmbătă, 5 februarie 2011, a luat fiinţă coaliţia Uniunea Social-Liberală, alcătuită din două formaţiuni politice - PSD, PNL - şi un trust de presă - Intact. Putem vorbi astfel de momentul de constituire a Opoziţiei Unite. PSD e un partid de stânga, PNL, unul de dreapta, iar Intact e un trust de presă.

Plecând de aici, adversarii USL şi-au întemeiat criticile şi scepticismele pe teza noutăţii absolute întruchipate de prezenţa la un loc a unor elemente care, în politică, la fel ca în natură, par imposibil de amestecat, cum ar fi, de exemplu, caviarul şi fasolea bătută. Construcţia de sâmbătă nu e însă o noutate absolută în istoria României. Cu 127 de ani în urmă, mai precis, la 18 martie 1884, se năştea pe scena României Mici Partidul Liberal-Conservator, alcătuit din Partidul Conservator, Partidul Liberalilor Sinceri şi Partidul Liberalilor Moldoveni. Alcătuirea e prezentată publicului alegător drept Opoziţia Unită. La guvernare se afla, din 1876, PNL-ul condus de Ion C. Brătianu. În 1884, nimic nu lăsa să se întrevadă posibilitatea celor trei partide de a ajunge la ciolan. Unirea lor într-o nouă formaţiune are drept temei încrederea că numai astfel îl vor putea da jos pe „Dictatorul" Ion C. Brătianu. Formaţiunea e condusă de doi copreşedinţi: Lascăr Catargiu, şeful Partidului Conservator, şi George Vernescu, şeful Partidului Liberalilor Sinceri.

Programul noii formaţiuni pluteşte într-o mare de principii vagi: respectarea sinceră şi leală a Constituţiei, care trebuie să devină o realitate, progres treptat şi sănătos, îmbunătăţirea administraţiei. Treptat-treptat, Opoziţia Unită se lărgeşte cu noi partide şi grupări: Junimiştii, Partidul Liberal Democrat, condus de Dimitrie I. Brătianu, fr