Subofiţerul s-a ambiţionat să intre în ring la a doua tinereţe pentru a-şi testa limitele. Bărbatul crede că voinţa şi dorinţa pot face faţă elanului tineresc.

Subofiţerul de jandarmi Doru Mardare a avut de când se ştie o atracţie pentru mişcare, pentru sport. În copilărie şi adolescenţă a încercat de toate. A făcut atletism, fotbal, box şi handbal. După ce şi-a întemeiat propria familie a lăsat-o mai moale cu mişcarea, dar totuşi a făcut tot posibilul ca să nu-şi piardă condiţia fizică.

„Simţeam însă că pot mai mult şi mi-am îndreptat atenţia către kick boxing. În 2005 am fost la primele antrenamente, adică la 37 de ani. Eram cel mai în vârstă de la sală, dar nu-mi păsa“, povesteşte jandarmul. Chiar de la primul antrenament, Doru Mardare a intrat în atenţia antrenorului. Tomnaticul elev ţinea fără probleme ritmul cu cei mai tineri. Ba mai mult, mişca braţele foarte bine.

„Antrenorul mi-a zis atunci să trec şi pe mişcarea picioarelor, pentru că în kick boxing este necesară combinaţia braţ-picior. Şi m-am conformat“, spune subofiţerul. Rezultatele antrenamentelor zilnice nu au întârziat să apară. În anul următor, Doru Mardare figura în lotul competiţional la campionatul naţional de kick boxing, pe lângă juniorii de la club.

„Voiam să aflu ce pot“

Jandarmul nu s-a simţit câtuşi de puţin complexat de diferenţa de vârstă dintre el şi ceilalţi concurenţi. „Eu am perceput această competiţie ca o provocare. Voiam să aflu ce pot, care îmi sunt limitele. Faptul că eram cel mai în vârstă competitor, că mulţi sportivi credeau că sunt antrenor, m-a motivat şi mai mult“, menţionează subofiţerul.

În prima competiţie din viaţa sa, după numai un an de antrenamente, a obţinut locul II la campionatul naţional. În anul următor, Doru Mardare era din nou pe lista concurenţilor. Şi-a menţinut poziţia de vicecampion şi î