Ronaldo se anunta o victima inca dinaintea inceperii Mondialului. Mai era o luna pâna la startul competitiei si ziarele publicau obsesiv stirea despre kilogramele in plus ale atacantului brazilian. Din cantonamentul pe care Brazilia l-a facut in Elvetia, la Weggis, soseau zilnic câteva poze cu Ronaldo infofolit in trening si pus sa dea ture ca sa mai scape de surplus. Cele doua meciuri pe care Brazilia le-a disputat la Campionatul Mondial au dezamagit, fara discutie. Dar nu cumva toata planeta si inca ceva pe deasupra astepta de la brazilieni demonstratii ca la circ si nu ca la, pur si simplu, fotbal? A dezamagit jocul Braziliei mai mult decât cel al Angliei? As zice ca nu. A fost Olanda spectaculoasa din cale afara? In nici un caz. A adus ceva esential pentru fotbalul inceputului de mileniu jocul Italiei? Doamne fereste! Se tot bate moneda pe jocul elevilor lui Parreira, dar se uita exact lucrul esential: asteptarile sunt uriase de la o echipa formata, in definitiv, din fotbalisti in carne si oase, nu din jucatori de pe PlayStation. Vorba lui Kaka: „Suntem echipa de fotbal, nu Harlem Globetrotters“. De ce scriem totusi despre Ronaldo? Fiindca el a fost paratrasnetul celor care injura Brazilia. Trebuie spus ca atacantul lui Real Madrid a fost ca si inexistent in primul joc, cel cu Croatia. Dar a fost Adriano mai prezent? A mai avut Ronaldinho sclipirile de la Barcelona? Evident ca nu. Contra Australiei, Ronaldo n-a rupt gura târgului, dar a alergat mai mult decât Ronaldinho si Adriano la un loc. Asa gras, cum e el. Si tot asa gras i-a pasat decisiv lui Adriano pentru primul gol, de fapt, cel hotarâtor in drumul spre victorie. Statistic vorbind, Ronaldo sta mai bine decât Ronaldinho in acest start de Campionat Mondial. La urma-urmei, Ronaldo e omul caruia Brazilia are de ce sa-i multumeasca. In 1998 i-a dus pe urmasii lui Pele in finala. Cam de unul singur. Patru ani