Nu e sigur ca mai stim sa citim corect lumea in care traim. si deseori avem impresia ca nu mai intelegem nimic. Saptamana trecuta pietele bursiere si-au frant din nou gatul pentru ca – zice-se – autoritatile chineze au renuntat, pana la urma, sa injecteze in banci si in economia lor nationala echivalentul a 1.000 miliarde de dolari. Se vantura prin presa internationala o asemenea cifra. Dar reactia pietelor bursiere, ca un fel de uriasa deceptie in dragoste, e ilogica si disproportionata. In fond, se putea banui ca tovarasii neocapitalisti, care au uriase cantitati de dolari si alte devize, sunt preocupati acum sa cumpere tot ceea ce se afla de vanzare si costa ieftin: terenuri intinse prin tarile sarace, zacaminte de minereuri si hidrocarburi, tehnologii avansate s.a.m.d. Nici carenta programelor sociale si nici chiar perspectiva unor revolte interne nu vor putea impiedica Comitetul Central sa-si urmeze marea ambitie.

Cea de a face din China de maine o mare putere, profitand inclusiv de aceasta criza, chiar daca rabdatorul popor ia din nou sapa de coada si numara din nou boabele de orez din bol. Atunci de ce o noua "exuberanta irationala" pe pietele financiare, inca una in sirul reactiilor inexplicabile pe care le constata deja pe la 1996 apostolul noninterventionismului, Alan Greenspan? Se zice ca oamenii de finante sufera de o miopie a viitorului. Le este imposibil sa vada pe termen lung. Iar pe termen scurt sunt dominati de impulsiuni incontrolabile. Iata de ce se dezvolta o noua stiinta – neuroeconomia – care ar putea sa mai explice unele aspecte din comportamentul impulsiv al marilor bancheri. Sa le explice, nu si sa le vindece. Psihiatrii incearca sa priceapa in ce masura factorii emotionali antreneaza deciziile ilogice chiar la scara uriasa a macroeconomiilor.

Se pare ca la nivelul individului functioneaza nu doar ambitia de a r