Noi suntem prinşi prea intens în vâltoarea existenţei materiale, prea legaţi de sentimentul că ceea ce vedem şi atingem este real, aşa încât ne gândim la îngeri ca la nişte reprezentări ale imaginaţiei, ale dorinţei sau ale visurilor copilăriei. Cu toate acestea, îngerii ni se arată, ne însoţesc, ne călăuzesc şi ne ajută chiar în cele mai mărunte acţiuni ale vieţii! Mulţi oameni au avut experienţe tulburătoare cu îngerii, care li s-au arătat în momente critice de viaţă.

Dacă privim prin ochelarii minţii noastre raţionale, îngerii nu există. Dacă privim existenţa cu inima şi, prin aceasta, intrăm în comuniune cu sferele tulburătoare ale intuiţiei, îngerii ni se dezvăluie sub forma celor mai frumoase trăiri. În lumea noastră lăuntrică se zbenguie îngerii şi se bucură cerul întreg atunci când suntem fericiţi şi, mai ales, când putem intui şi presimţi în umbra fericirii prezenţa şi tulburătoarea vieţuire a îngerilor în noi înşine. Comunicarea cu îngerii şi intervenţia lor în planul existenţei de zi cu zi devin posibile în clipa în care vibrăm lăuntric în ritmurile armonioase ale dimensiunilor în care locuiesc îngerii.

La polul opus, suferinţa şi lipsa de speranţă creează un spaţiu mult prea îndepărtat între lumea noastră şi lumea îngerilor, aşa încât strigătele, deprimarea sau suferinţa înterup comunicarea cu îngerii ajutători. Există însă şi aici o excepţie, care se regăseşte frecvent în experienţele de viaţă; chiar în absenţa unei chemări conştiente, îngerii intervin în salvarea vieţii unui om, dar atunci când omul nu şi-a împlinit, încă, destinul. şi-n aceste situaţii, ei se arată chiar fizic, iar consinţele acestor apariţii sunt catalogate de oameni ca "miracole"!

Cu excepţia amintită, îngerii sunt prezenţi şi activi în viaţa obişnuită. Cel mai frecvent ei lucrează prin oameni, prin acei oameni deschişi către sentimente şi trăiri uma