Centenar
Revista Viaţa românească şi-a sărbătorit în luna martie centenarul. Înfiinţată la Iaşi în martie 1906 de C. Stere, Paul Bujor şi G. Ibrăileanu, revista avea să se mute la Bucureşti în 1930, adunînd de-a lungul timpului în paginile ei semnătura unor personalităţi ca: C. Hogaş, I. L. Caragiale, L. Rebreanu, H.P. Bengescu, G. Călinescu, G. Topîrceanu, T. Arghezi, Mateiu Caragiale sau M. Sadoveanu. Prestigiul revistei de după primul război mondial se datorează în mare măsură celui mai celebru redactor al ei, G. Ibrăileanu. Le urăm colegilor de la Viaţa românească - Caius Traian Dragomir, Vasile Andru, Petre Got şi Liviu Ioan Stoiciu - numere cît mai consistente şi foarte mulţi ani de apariţie de acum încolo. La mulţi ani!
în intimitatea lui Eugen Barbu
Nu este prima dată când revista focşăneană SAECULUM (nr. 2, 2006) publică extrase dintr-un jurnal al lui Eugen Barbu. Şi o face şi acum tot fără a ne spune despre el altceva decât că este inedit. Nici cine l-a încredinţat redacţiei nu aflăm, nici dacă autorul a lăsat vreo vorbă în legătură cu destinul postum al notelor sale intime. Necesarele, după noi, adnotări redacţionale lipsesc. Să înţeleagă fiecare cititor ce vrea şi ce-i place. Să ia, eventual, drept bune şi adevărate spusele despre unul sau altul ale pătimaşului autor al Groapei.
Şi, măcar de ne-ar fi descoperit, aceste notaţii intime, un Eugen Barbu necunoscut, mai altfel, fie şi întrucâtva, decât acela pe care toată lumea îl cunoaşte. Nici vorbă de aşa ceva. îl aflăm acolo, din păcate, pe acelaşi Eugen Barbu, ştiut şi răsştiut, adică ranchiunos, poltron, ahtiat după bârfe, grobian şi antisemit.
Oarecum insolită totuşi, deşi nu chiar neaşteptată, este turnura de notă informativă pe care o ia la Eugen Barbu jurnalul intim, dedicat parcă, mai degrabă d
