Un mod foarte raspandit in care presa dezinformeaza, in efect, este prin jonglarea cu asumarea respectiv atribuirea unor afirmatii. Informarea ar trebui sa urmeze o regula destul de simpla: presa isi asuma afirmatiile a caror veridicitate e evidenta sau o poate confirma; pe celelalte le atribuie celor care le-au facut. Incalcarea regulii inseamna dezinformare. Sa dau un exemplu, legat sa zicem de un proces in justitie: intre titlul “X e nevinovat!” si unul intitulat “‘X e nevinovat!’ - spune avocatul lui” e o diferenta majora, vorbim de doua afirmatii complet diferite, scrie Doc, pe blogul lui.
Nici macar nu exista un motiv sa credem ca daca a doua e adevarata atunci prima are sanse mai mari sa fie, de vreme ce e rolul avocatilor sa isi apere clientii.
“CEDO: Diminuarea pensiilor este ilegala” (Money.ro, Realitatea.net)“CEDO si CJUE: Pensia constituie un drept patrimonial. Diminuarea ei ar echivala cu o expropriere” (Mediafax)“CEDO a impus Letoniei despagubiri la pensii recalculate in minus” (Pro TV)“ATENTIE! CEDO a impus Letoniei despagubiri pentru pensiile recalculate in minus” (Antena1)
Patru titluri similare, patru titluri care dezinformeaza in acelasi mod. Informatia pe care acestea o transmit este ca CEDO a decis ceva in privinta diminuarii pensiilor. Or, jurnalistii nu au informatia asta. Ce au ei este o afirmatie facuta de altii, pe care insa jurnalistii … uita sa o atribuie. Ar fi trebuit sa citim “Consiliul legislativ spune ca…”, “Asociatiile de magistrati pretind ca” etc. Asta e informatia.
2. Sa trecem acum la sursa afirmatiei preluate de presa. CSM, AMR, Consiliul Legislativ, AMPR… Pe undeva jurnalistii ar putea invoca o scuza: institutie dupa institutie, oenge cu oenge, toti magistrati si oameni ai legii, toti foarte-foarte seriosi spun acelasi lucru, n-ar trebui sa le dam credit? Sa presupunem ca au totusi dreptate? @N_