Legenda Sf. Ilie este cu totul atipică: un muritor care s-ar fi făcut vinovat de păcate foarte mari, printre care cel de a îşi fi omorât părinţii după ce a fost ispitit de diavol, s-a căit şi a primit iertarea lui Dumnezeu. A fost ridicat la Ceruri şi de atunci cutreieră norii cu o căruţă cu roţi de foc, trasă de cai înaripaţi (doi sau patru) şi trăsneşte dracii cu un bici de foc.

Este cel care, în goana lui împotriva forţelor răului, provoacă tunete, trăsnete, ploi torenţiale, grindină.

Dracii fug din calea lui şi vin pe pământ, unde se ascund sub copaci sau chiar în trupurile unor animale.

Aşa se face că una dintre superstiţiile legate de Sf. Ilie este aceea că dacă tună şi fulgeră oamenii trebuie să îşi facă semnul crucii, pentru că Dumnezeu i-a dat voie Sf. Ilie să lovească orice pentru a doborî dracii, mai puţin crucea.

Când morţii se veselesc

Copiii din cartier erau chemaţi, în ziua de 20 iulie, sub câte un măr, pe care adulţii îl scuturau, iar merele căzute erau date drept pomană. Acesta era momentul în care morţii se veseleau.

Lupta împotriva bolilor

Pe 20 iulie, dimineaţă, se culeg „plantele de leac“. Este vorba, în special, despre busuioc, pus la uscat sau ars după ce a fost sfinţit în biserică. Cenuşa sau busuiocul uscat ajută la problemele de sănătate ale copiilor.

Superstiţii pentru fetele de măritat

În seara zilei de 19 iulie, fetele se duceau noaptea pe ogoarele cu cânepă şi se tăvăvaleau prin cultură, apoi se duceau acasă. Dacă visau cânepă verde, se măritau cu băieţi tineri, dacă visau cânepă uscată se măritau cu bărbaţi mai în vârstă (sau văduvi).

Ce se face, ce nu se face astăzi

Astăzi nu se lucrează se teama trăsnetelor, ploii, grindinei. Se retează stupii, se duc faguri şi mere la biserică şi se împart de pomană.