La 2 martie 1989 s-au împlinit 40 de ani de la publicarea Decretului 83, prin care se confiscau proprietăţile de peste 50 ha. O dată cu "lichidarea moşierimii", s-a trecut şi la colectivizare, numită "transformarea socialistă a agriculturii" în documentele Plenarei CC al PMR (3-5 martie 1949).

În 1989 însă nu se mai vorbea nici despre originea sovie­tică, nici despre legea cu pricina. Presa abunda de informaţii privind rolul "primordial" al lui Nicolae Cea­u­şes­cu în "fă­u­rirea" unei agriculturi "la standardele cele mai înalte". În realitate, rolul "tovarăşului" fusese neînsemnat, el fiind pe atunci doar activist de partid.

Colectivizarea agriculturii în România a corespuns întru totul modelului sovietic. Potrivit doctrinei marxiste, se desfiinţa astfel proprietatea privată la sate, aşa cum la oraşe întreprinde­rile erau naţionalizate. În România, denumiri­le asociaţiilor au fost adaptate limbii române: colhozurile au devenit GAC-uri, sovhozurile – gospodării agricole de stat şi tozurile – întovărăşiri agricole. Cu­la­cii ruşi au fost numiţi chiaburi în spaţiul românesc, iar "li­chidarea" lor s-a intitulat "deschiaburire". Consilierii so­vi­etici ai sectorului agricol Veretenicov şi Ciumiciov, aduşi la Bucureşti, au împărtăşit "tovarăşilor" români din experi­en­ţa lor.

Plenara decide

Reforma agrară iniţiată în anul 1945 trezise ţăranilor speranţe. La patru ani după reformă, liderii PMR puneau în aplicare sistemul sovietic de "proletarizare" a ţăranilor. Bunăstarea ţărănimii urma să fie "garantată" prin înfiinţarea unor gospodării agricole colective, asocieri ale mai multor ţărani în vederea sporirii producţiei. Decizia a fost luată în cadrul Plenarei Comitetului Central al PMR de la 3-5 martie 1949. Micile proprietăţi ţărăneşti sub 5 hectare erau considerate ineficiente, fiind divizate în numeroase parcele, de mult