Fiecare om era pentru el o stea minunata – frumoasa, pretioasa si luminoasa. il privea pe om in fata, vorbea cu el, se simtea raspunzator pentru el.
in 1986 Ryszard Kapuscinski isi nota in jurnal cuvintele lui Stanislaw Brzozowski1, scrise in urma cu 76 de ani: „Doamne! Doamne! Cu adevarat greu lucru este astazi sa fii polonez, sa vrei sa gindesti, sa vrei sa muncesti“.
intr-adevar, pentru Ryszard Kapuscinski nu a fost usor nici atunci, in perioada intunecata, sufocanta a Legii martiale, nici mai devreme nici mai tirziu. Toata viata lui a muncit, a gindit si a scrisA creat o opera unica in felul ei – o povestire despre lumea celor exclusi din lume, vazuta prin ochelari polonezi, scrisa cu condeiul polonez al unui scriitor polonez. Opera lui Ryszard Kapuscinski face parte din cele mai importante semne ale prezentei poloneze pe culmile culturii contemporane.
I.
Acum citiva ani participasem la o conferinta la Barcelona. in pauza a venit la mine un grup de studenti catalani, care m-au intrebat daca-l cunosteam pe Ryszard Kapuscinski. Cind le-am raspuns afirmativ, m-au rugat sa le povestesc despre Rysiek. Mi-a fost mai usor s-o fac atunci, decit acum. Rysiek Kapuscinski era citit, admirat, iubit pretutindeni. I-am relatat entuziasmul interlocutorilor mei din lumea intreaga, iar el a zimbit doar usor si a dat din mina, stinjenit. Nu avea nimic din ingimfarea unui scriitor care atinsese culmile popularitatii pe toa-te continentele, care era premiat si onorat pretutindeni, care era citit si admirat de mai multe generatii.
Provenea din patura saraca poloneza, din Pinsk. imi spusese cindva ca vrea sa scrie o carte despre Pinsk, ca sa-si plateasca datoria fata de propriile radacini. Pacat, n-a reusit s-o faca. A ajuns doar sa faca o descriere remarcabila – demna de condeiul lui Gogol – a calatoriei sale spre Pinsk.
Gloria mondiala i-a