Rând pe rând, marile dosare ale corupţiei din fotbal se încheie cu verdictul „achitat".
Celor opt inculpaţi din Dosarul „Transferurile dubioase" li s-au adăugat acum cei cinci inculpaţi din Dosarul „Valiza de la Cluj". Lotul fraţilor Ioan şi Victor Becali a scăpat de ameninţarea cătuşelor, la fel ca lotul Gigi Becali. După cum se observă, elementul comun al celor două dosare este cuvântul Becali.
De altfel, acesta a devenit sinonimul grosolăniei şi al comportamentului primitiv în spaţiul public din România. Nu mai e mult până când substantivul propriu Becali va deveni substantivul comun becali, care în Dicţionarul explicativ al limbii române ar putea primi o definiţie de genul: becali = persoană care vădeşte lipsă de educaţie, folosind un limbaj suburban sau făcând gesturi reprobabile; mitocan, bădăran, mârlan, mojic, mahalagiu, vulgar, grobian, fanfaron, ţoapă.
Chiar şi modul în care verii Ioan şi Gigi Becali s-au comportat pe parcursul proceselor se înscrie în definiţia de mai sus. Cei doi au înjurat şi au ameninţat în stânga şi-n dreapta, de la procurori la judecători. Ioan Becali a mutat mahalaua în sala de judecată, iar Gigi Becali şi-a jignit inclusiv propriul avocat.
Acum, verii Becali se bat în piept cu sentinţele de achitare primite de la Justiţie. Un circ ieftin. De exemplu, Gigi Becali nu a fost achitat prin unanimitatea judecătorilor, ci prin majoritate: doi din trei. De reţinut şi opţiunea celui de-al treilea judecător, consemnată în hotărârea completului ca opinie separată. Acest judecător a decis că Gigi Becali merită trei ani de închisoare, cu suspendarea pedepsei în anumite condiţii.
Nu trebuie uitată nici argumentaţia procurorului de caz, care a cerut pentru patronul Stelei două condamnări însumând şase ani de închisoare cu executare: una de patru ani (pentru dare de mită) şi alta de doi ani (pentru f
