D.Coman- cele mai mari emoţii le-am avut cu accidentarea sa ce a dus la înlocuire. Cât a apărat, o repriză şi un pic a fost de netrecut. E drept că au fost şi puţine faze în careul său.

Rui Duarte- evoluţie foarte bună, în fapt aşa cum ne-a obişnuit. Atent în apărare unde dă puţine şanse adversarului, vijelios în atac unde a centrat în forţă dar a şi şutat periculos cum s-a întâmplat şi la faza golului doi.

Abrudan- puternic, stăpân în duelurile aeriene Tavi lasă impresia că încet- încet poate ajunge un fundaş mare. Nu s-a mai aventurat aşa des în atac unde de regulă produce fiori la fazele fixe, probabil scorul fixat repede nici nu a mai impus urcările sale în careul advers.

Oros- simplu şi eficient. A rezolvat cu calm o situaţie ce putea deveni periculoasă când Stoianoff scăpase spre poartă la 0- 0. Nici adversarii nu i-au creat probleme, dar el oricum părea pregătit să le înfrunte. Şi el poate intra în vizorul fostului antrenor de club actual selecţioner.

Ezequias- joacă parcă în oglin-dă cu cealaltă „bandă”, ambii având un joc complet e drept, bazat şi pe o excelentă capacitate de efort nativă. Şi la Mioveni Eze a fost încântător, raidurile sale pe stânga au creat panică în tabăra adversă, de acolo servindu-şi colegii cu centrări şutate.

Roman- deja certitudine, ar trebui să-l privim mai critic şi pe el. Cu Inter, a făcut un joc pentru echipă, a acoperit o mare parte de teren, iar ca realizări putem trece centrarea perfectă de la voleul superb marca, „cap de zmeu” la golul trei.

Ilyeş- experimentat şi cu sânge rece la 0- 0 când a executat penalty-ul şi a deschis scorul, pasă filtrantă ce denotă gleznă fină la golul colegului de etnie şi în general un meci bun spre foarte bun.

Grigore- la un asemenea rezultat şi la faptul că a muncit şi el la obţinerea lui, astăzi nu vom fi foarte critici. Ţinând cont că am promis o atentă