”Adevărul” vă prezintă povestea marilor campioni olimpici ai României. Câștigătoare a medaliei de aur la JO din 1964, la aruncarea suliței, medaliată cu argint în 1968, Mihaela Peneș s-a retras la o mănăstire din Bucovina

În 1960, la Roma, atletismul românesc obținea primul titlu olimpic din istoria sa. Performanța a fost reușită de Iolanda Balaș, la săritura în înălțime. La patru ani după acel succes, la Tokyo, s-a așteptat confirmarea. Iar Balaș a reușit să obțină din nou medalia de aur în aceeași probă. Marea surpriză a furnizat-o însă Mihaela Peneș, care a adus țării noastre cel de-al doilea titlu la acea ediție. Concursul atletic din capitala Japoniei a fost unul deosebit în sensul că ploaia a influențat rezultatele. Ceea ce nu a fost, totuși, ceva neobișnuit, competiția desfășurându-se în octombrie. În proba masculină de aruncarea suliței, de pildă, după calificări doar un concurent, Urs von Wartburg (Elveția), a reușit să-și facă baremul pentru finală (77 metri)! Ceea ce i-a obligat pe organizatori să modifice regulamentul: le-au permis primilor 11 clasați să intre în lupta pentru medalii. A învins-o pe recordmana lumii Și întrecerea feminină a fost la fel de interesantă. În concursul preliminar s-au înscris 16 concurente, acestea având de bifat cel puțin 51 de metri pentru a se califica în finală. Printre ele se numărau și româncele Maria Diaconescu și Mihaela Peneș. Mult mai experimentată, prima a reușit fără mari probleme 51,12 m. Peneș, în schimb, la cei 17 ani ai săi, a trecut prin mari emoții. După ce a aruncat 43 m, a depășit pragul la următoarea. Așa că mai avea o singură încercare. ”Mihaela s-a concentrat mai mult, pătrunsă de momentul pe care-l trăia și plină de hotărâre s-a dus la capătul pistei de elan. A strâns puternic manșonul suliței și a pornit în alergare. Restul, vă rog să ne iertați, nu l-am văzut... De atâta emoție, am închis