În cazul desemnării viitorului premier, Traian Băsescu ştie că puterile sale sunt limitate. De ce se agită să ne convingă că e un monarh absolut şi mai ales de ce se agită acum, când campania e abia la început? Scrutinul uninominal va reduce drastic numărul partidelor care vor intra în Parlament. Putem spune adio de pe acum PRM şi PNG. PC e legat de alianţa cu PSD. De asemenea, după scrutin e practic imposibilă o guvernare minoritară PD-L – UDMR. Arătam în numărul anterior că, în aceste condiţii, preşedintele nu-şi va putea permite să impună un premier de PD-L în chip arbitrar. Dacă va desemna un premier de la PD-L (care nu va fi în nici un caz Theodor Stolojan, mai mult ca sigur folosit doar ca monedă de schimb în negocierile cu PNL), o va face numai după ce a mediat coaliţia majoritară.

Există însă o condiţie post-scrutin mai importantă decât toate, care îi va impune lui Traian Băsescu să nu-şi facă de cap.

Odată încheiate parlamentarele, începe cursa pentru Cotroceni. Dacă liderii de partide vor răsufla uşuraţi, Traian Băsescu, în schimb, se va confrunta deja cu exigenţele campaniei pentru 2009. Liderii de partide, scăpaţi de examenul scrutinului, mai ales dacă – aşa cum se conturează – votul nu va aduce mari surprize, îşi vor putea permite să greşească. Traian Băsescu nu-şi va putea permite nici un pas eronat. Formarea viitorului guvern va fi decisivă pentru şansele sale la un al doilea mandat.

Astfel, Traian Băsescu trebuie să ţină cont de:

a) Imaginea de făuritor de crize artificiale, pe care i-ar putea-o întări încăpăţânarea de a impune un premier împotriva realităţilor de după scrutin;

b) Relaţia sa cu viitorul premier.

Dacă acesta va trece drept o marionetă de-a sa, toate nemulţumirile sociale vor curge şi în contul lui Traian Băsescu. Dacă premierul va fi un om pe picioarele sale, Traian Băsescu trebuie să fie