Elveţienii trăiesc într-o lume a lor. Cu preţuri mari, oameni liniştiţi, rată a infracţionalităţii foarte scăzută şi aer curat direct din inima Alpilor. Berna, veche de aproape 1.000 de ani, încântă prin centrul vechi declarat patrimoniu UNESCO, prin cel mai scurt funicular public din lume şi prin fondue-ul delicios.
Se nimerise să ajungem la graniţa cu Elveţia taman într-o zi de la sfârşit de august. La punctul de trecere a frontierei n-am zăbovit mai mult de cinci minute, după care am intrat oficial în „ţara cantoanelor". „La ce te gândeşti?", m-a întrebat soţia mea, Carla, de pe scaunul din dreapta al maşinii, în timp ce nu mai contenea să facă fotografii Alpilor în amurg.
Vezi materiale video despre Eleveţia pe tvtravel.ro
Mai multe oferte turistice în Elveţia, pe besttourism.ro
La ce nu mă gândeam! Intrasem în ţara în care băncile păstrau, de ani şi ani, câte ceva din aproape toate marile averi ale lumii. Urma să trecem pe lângă comori inestimabile, provenite din idei geniale, cariere impresionante, jafuri şi activităţi mafiote dintre cele mai groaznice, dictaturi scăldate-n mări de sânge şi moşteniri regale transmise de sute de ani de la o generaţie la alta. Oare unde or fi pitite toate aceste valori imposibil de evaluat şi de inventariat ale oamenilor care conduc planeta? Prin măruntaiele adânci ale acestor munţi? Le-or fi păstrat pe fundul marilor lacuri ori sub gheţarii veşnici din Alpi? Pentru o clipă m-am gândit să o întreb şi pe Carla unde crede ea că încap, într-o ţară aşa de mică, atât de mult aur, cash şi diamante nepreţuite.
„Pui, exclamă ea plină de drăgălăşenie, nu-i aşa că mergem şi noi să vizităm o fabrică de ciocolată? Am citit într-un ghid turistic despre cea de la Lindt. Unde mănânci preparate dintre cele mai fine direct de pe linia de producţie!". Ce ţi-e şi cu femeile astea! Eu mă gândeam
