Săptămîna trecută scriam că nu numai ID-ul unei televiziuni (cartea ei de identitate adică, "pachetul" de spoturi care se dau înainte de publicitate sau între emisiuni) este semnificativ pentru stilistica sau politica postului respectiv, ci şi felul cum televiziunea ştie - sau nu ştie - să-şi managerieze ID-ul de-a lungul vremii. Observam, tot în articolul trecut, că singurul post de la noi care şi-a promovat imaginea în mod coerent, care nu a gafat la acest capitol, care nu a bîjbîit şi nu şi-a construit strategii după ureche a fost PRO TV. Şi, nu întîmplător, PRO TV este postul care a revoluţionat discursul televizual de la noi, care s-a impus ca nimeni altul la nivelul imaginii, care - sună pompos, dar aşa e - a făcut şi a scris istorie în acest domeniu. Printre altele, PRO TV a cîştigat foarte mult prin consecvenţa cu care şi-a promovat vedetele şi imaginea proprie, prin coerenţa mesajului. La capătul opus, din punctul de vedere al consecvenţei, se află Prima TV. Această televiziune şi-a schimbat de nenumărate ori nu numai stilistica ID-ului, dar chiar şi sigla. Prima mare schimbare a operat-o atunci cînd a lansat Big Brother. Atunci sigla a primit două arcuri de cerc - unul sus şi unul jos -, astfel încît tot ansamblul să aducă cu un ochi stilizat. Ochiul lui Big Brother, televiziunea care îţi spionează traiul cotidian. În fine, e de discutat dacă un lucru aşa de serios, cum este sigla, merită să fie modificată după una din emisiunile postului - oricît de importantă ar fi aceasta. Cei de la Prima au gîndit, probabil, că prin Big Brother vor revoluţiona şi ei televiziunea de la noi, că audienţa emisiunii şi notorietatea ei vor fi mai presus de toate previziunile, că emisiunea va fi un fel de locomotivă pentru întregul post. Din păcate pentru ei, nu a fost deloc aşa. Big Brother a avut, pînă la urmă, un impact modest comparativ cu aşteptările sau cu investiţiile.