A trecut o lună din anul magic 2000 şi avem toate motivele să ne declarăm, senini, nemulţumirea. Prea mare linişte, nu? În Times Square, în inima Americii, de Anul Nou a fost bucurie şi pace, în ciuda ameninţărilor bombate (în teroriştii religioşi nu poţi avea, se vede, încredere; unde sînt vremurile în care Brigăzile Roşii şi atee aruncau în aer tot ce promiteau, plus ceva pe deasupra?). Virusul Y2K, de unde trebuia să ne readucă în epoca de piatră, a fost un bluf (pe 1 ianuarie a.c., spre seară, cînd am aprins computerul şi am văzut că-mi afişa data de 4 ianuarie 1980 am crezut, preţ de un tremur, că Armaggedonul e ascuns sub tasta Enter; aiureli: i-am reglat data şi asta a fost tot). În lume, nici aeroporturile nu au fost date peste cap şi nici sistemul bancar n-a intrat în haos. La intern, anul 2000 trebuia să înceapă cu un cutremur de PăMînT şi a început, banal, cu un cutremur de PNŢ (ca politolog, Hâncu ar fi avut mai mare succes). Ceva tot a adus anul nou umanităţii: clasamente. În febra schimbării cifrei, dintr-o dată am avut timp de bilanţuri: cea mai bună carte a secolului, cel mai bun film, cel mai bun fotbalist (întrebaţi-l pe dl. Cosaşu!), cea mai bună marcă de orez (asta în Japonia; participau numai mărci dispărute!), cea mai antipatică femeie a ţării (asta în Suedia; putea fi şi în viaţă femeia, din păcate...) etc. Asupra unui clasament mă opresc aici: clasamentul Cele mai importante 100 de ştiri ale secolului a fost întocmit, în Statele Unite, de către 67 de istorici şi ziarişti - sub egida lui Newseum, un muzeu al jurnalismului din Arlington, Virginia. Singura condiţie pusă era aceea ca ştirea respectivă să fi devenit, ulterior, capitol (sau măcar paragraf...) de istorie. Ce a ieşit: locul 100: (1964) Federaţia medicilor americani avertizează asupra riscurilor la care se supun fumătorii; 98: (1986) explozia de la Cernobîl face peste 7000 de vi