Orizonturi - caricaturi şi moravuri 1860
Motto: „Spuneţi-mi sincer: mă vedeţi pe mine rugându-mă unui dumnezeu mic, slab şi speriat, ca să mă scape de un popescu mare şi tare?" (I.D. Sîrbu, 1950)
Societatea medievală era împărţită între „cei care se luptau", adică nobilii, „cei care se rugau" (clerul) şi „cei care muncesc" (ceilalţi, poporul). În România de astăzi constatăm un regres deoarece avem de-a face cu două universuri sociale distincte: „Cei care mai au acces la câte un mic secret de stat şi restul care trăiesc aidoma muştelor", cum spunea I.D. Sîrbu prin anii '80. Trăim absolutismul de clasă al celor care conduc după cum vor. Această „plăcere" a puterii necondiţionate aduce la bazele piramidei sociale anarhie şi lipsă de ordine. Haos, frică, suspiciune, dezbinare, sărăcie. Şi aceasta se întâmplă din cauza faptului că "sub masca unui constituţionalism de paradă, am continuat să trăim zilele unui popor oriental", după cum spunea Constantin Rădulescu Motru la 1912.
Schimbarea de mentalitate se face având la bază dinamismul tuturor claselor sociale, pe când societatea românească este stăpânită de "rutina şi mentalitatea vechilor clase sociale care trăiau din munca altora; defectele ciocoismului trecut: lăcomia şi îngâmfarea de sine, linguşirea către cei mari şi dispreţul către cei mici; toate acestea s-au continuat ca şi mai înainte cu toate că legile cele noi li se opuneau". Într-o situaţie similară ne aflăm astăzi, când există o mare discrepanţă între presupusele reforme asezonate cerinţelor europene şi realitatea care se opune aplicării lor pe teren. Indiferent de vremuri, "deprinderile cele mai rele s-au arătat mai tari decât toate legile". Astfel că "spiritul de boierie, adică dispreţul pentru munca cinstită, a rămas totuşi acelaşi", iar sufletul celor care conduc "a rămas" ancorat "ca şi mai înainte", în "fuga de ocupaţiuni serioase" sau "go
