Rocky Balboa are 58 de ani, iar Stallone 60. Celebra serie care i-a facut pe amandoi sa triumfe pare mai desueta si extraterestra ca oricand, mai ales daca ne amintim putin back-ground-ul sau. In 1977, Rocky a dominat Oscarul: a obtinut statueta la categoriile cel mai bun film, cel mai bun regizor - John G. Avildsen si cel mai bun montaj, plus sapte nominalizari, printre care cele pentru jocul lui Stallone, Talia Shire, Burgess Meredith, Burt Young si pentru scenariul scris de Sly. Pe de alta parte, in 1991, Rocky V a strans aproape toate Zmeurile, stupefiant, la aceleasi categorii: cel mai prost film, cel mai prost regizor - John G. Avildsen, cel mai prost actor - Sylvester Stallone, cel mai prost scenariu - acelasi Stallone, cea mai proasta actrita - Talia Shire, cel mai prost actor in rol secundar - Burt Young. Dupa ce Sly a ratat continuare dupa continuare, fiecare film, de la I la V, devenind tot mai patetic, patriotard si bombastic, nimeni nu mai era nebun sa creada intr-o revigorare a francizei. Iata insa ca, in noua isprava (si epilog al seriei), sexagenarul Stallone stie sa-si poarte cu eleganta sacoul in scenele in care, facand pe amfitrionul micului restaurant Adrian's (botezat, cum altfel, dupa numele defunctei sotii a campionului) povesteste scene glorioase dintr-un trecut apus. Simetric, veteranul Rocky stie sa-si poarte povestea cu demnitate si cu neasteptata gratie, iar toate patetismele, anacronismele, cliseele, redundantele si stangaciile nu reusesc sa-i anihileze caldura si emotia. Filmul are toate etapele narative care au adus succesul primei parti din serie si, deopotriva, penibilul esec al urmatoarelor. Insa ceea ce difera substantial la acest Rocky Balboa este tonul, radical schimbat. Fara sa mai demonstreze cu orice pret ca poate, ca vrea, ca stie sa infranga chiar (sau mai ales) cu sangele siroind pe fata, ochiul tumefiat si maxilarul zdr