Amatorii de istorie geto-dacică pot porni într-o expediţie spre enigmatica cetate dacică de la Băniţa. Cetatea Băniţa este considerată a fi sursa de inspiraţie a scriitorului francez despre care se crede că a venit în Transilvania.

Dealul, înconjurat pe trei părţi de apele râului Băniţa, oferea în mod natural posibilităţi de apărare, accesul fiind posibil doar pe latura de nord, unde sunt amplasate elementele de fortificaţie din epoca dacică.

Pantele foarte abrupte ale dealului, precum şi existenţa unor reduse suprafeţe plate, au determinat pe constructori să realizeze lucrări ample de nivelare şi să conceapă un sistem de apărare original: zidurile de incintă, turnurile şi platformele pentru luptă corp la corp, se eşalonează în trepte.

„Intrarea în cetate se făcea prin zona de nord-est, fiind marcată de poartă şi o scară monumentală cu o lungime de 4,50 m. Scara are trepte din piatră calcaroasă şi este mărginită de ziduri marginale, cu rol de balustradă din andezit”, explică inspectorul de patrimoniu Ioan Cornea DJCPN Hunedoara.

În interiorul cetăţii, spaţiul de apărare şi locuire este organizat pe cele trei terase amenajate prin nivelare, cu suprafeţe diferite, care se succed pe direcţia est-vest. Excesul de apă pluvială era drenat de cele două canale, tăiate în piatră, de pe laturile de sud şi vest ale incintei. Drumul către vârful dealului era controlat şi barat de un turn de apărare, iar în partea de nord-vest a terasei fortificate a fost amenajată o platformă de luptă.

Câţiva kilometri mai jos de Cetatea Băniţei pot fi găsite ruinele Turnului de la Crivadia, care se înalţă pe marginea stâncoasa a apei Merişorului. Începând din secolul al XVI-lea, construcţia a străjuit vechiul drum care lega Transilvania cu Ţara Românească prin pasul Vâlcan, servind şi ca punct de vamp. Turnul a fost construit din piatrp de calcar extrasp d