* Mai bine mai tirziu decit deloc: de-abia ieri dimineata am aflat de la televizor ca a fost sarbatorita Ziua Internationala a Romilor, asadar profitam de ocazie sa ii felicitam pe ai nostri conlocuitori, fara de care jurnalele de stiri ar fi mult mai sarace, iar numele Romaniei ar fi pomenit mult mai rar in Europa (facem abstractie aici de contextul in care este pomenit el, numele). Nu stim daca acesti conlocuitori au avut habar ca ieri a fost ziua lor, dar banuim ca, in mare, nici nu i-a prea interesat evenimentul, fiindca pentru ei, din cite am vazut noi cu diverse prilejuri, fiecare zi e una de sarbatoare. Oricum, ieri s-au bagat la televizor imagini cu si despre romi, precum si secvente de la diverse manifestari desfasurate cu acest prilej: asa am putut afla mai multe despre mestesugurile traditionale ale etniei, dupa ce am vazut pe micul ecran diverse tingiri, cazane, ceainice - stiti cum se zice in situatii dintr-astea: ace, brice si ibrice. In ciuda tuturor stradaniilor noastre, n-am reusit sa aflam mare lucru despre metodele traditionale de procurare a materiei prime; pesemne, inca nu cazuse noaptea si se plimba potera pe linga depozitul de fier vechi sau pe linga capacele de canal. * La sfirsitul de saptamina care a trecut a fost etapa, s-au jucat meciuri de fotbal, s-au inscris ceva goluri, s-a si ratat, unii si-au dat la oase, altii s-au imbrincit sau injurat, citiva s-au tavalit prin noroi (desigur, pe stadioanele unde a fost noroi, e logic!), murdarindu-si tricouasele si pantalonasii, iar un comentator sportiv, nu i-am aflat numele, a tras-o drept in bara transversala, povestindu-ne ca "Destinul soartei a vrut sa se razbune!". Totusi, la cum a fost faza aia, cu actiunea pe cont propriu a fundasului avansat cu mingea la picior pe extrema dreapta si ajuns pina in careul advers, dupa ce a driblat frumos trei aparatori, avem senzatia ca nu destinul soartei,