Î.Există şefi care încurajează statul la birou până la ore târzii din noapte. Sunt multinaţionale în care, de la ora 18.30, toată lumea stă pe internet, dar nimeni nu se ridică să plece, pentru a nu fi primul care deschide uşa. Ce putem face în astfel de organizaţii? Eu lucrez în asigurări şi, în loc să fiu apreciată pentru numărul de clienţi, sunt certată că plec la 18.00.

R.Într-o economie încă în criză, se doreşte profit maxim din toate activităţile întreprinse. Unii manageri tind să pună preţ pe numărul orelor petrecute de angajaţi la muncă, crezând că timpul este echivalent cu productivitatea şi profitul. Pentru a nu intra în conflicte pe această temă cu şeful şi a evita orele suplimentare nejustificate, este indicat să se poarte o discuţie deschisă şi clară în care să se evidenţieze munca depusă şi rezultatele obţinute. Pentru a susţine în faţa şefului de ce anume orele suplimentare nu sunt eficiente şi necesare, trebuie să ne asigurăm că cele opt ore petrecute la muncă sunt 100% dedicate sarcinilor de serviciu şi doar acestora. Dacă timpul de muncă este eficient gestionat şi 100% focusat pe sarcinile de serviciu, rezultate nu vor întârzia să apară. În aceste condiţii, nici un manager nu va avea ce să reproşeze angajaţilor şi cu atât mai puţin nu va trece la măsuri mai severe.

Pe de altă parte, există şi afaceri în care este necesară mutarea programului în afara orelor obişnuite de lucru. Domeniul asigurărilor poate fi unul dintre acestea. Se poate ca persoanele care doresc să încheie un contract de asigurare să facă acest lucru în afara programului lor de muncă, şi, atunci, pentru un agent de asigurări, orele mai târzii pot fi şi cele mai profitabile. În aceste condiţii, se poate discuta cu şeful atât timpul petrecut la muncă şi eficacitatea muncii, cât şi o eventuală schimbare a programului cu câteva ore mai târziu, astfel încât, orele cele mai