- Politic - nr. 974 / 15 Martie, 2012 Ar fi timpul sa ia sfarsit unilateralul festivism al UDMR, renegand, de fapt, adevaratul spirit si mesaj ale zilei de 15 martie catre prezentul nostru! 1848 a insemnat, pentru mai multe popoare europene, steaua comuna, calauzitoare. Pentru noi – maghiarii si romanii –, in ciuda infrangerii Revolutiei si a durerilor pricinuite de unii altora, tot ceea ce s-a intamplat din primavara lui 1848 si pana in august 1848, la Budapesta si la Bucuresti, in Moldova, Tara Romaneasca si in Ardeal, are valoarea unei lectii de istorie, cuprinzand un sir intreg de invataminte, pe care nu le vom putea uita niciodata, fie ca apartinem poporului lui Petõfi, fie celui al lui Balcescu. Atat Revolutia maghiara, din martie, si Razboiul de independenta, cat si Revolutia romana din 1848 au fost un exemplu stralucitor de asociere, de solidaritate revolutionara, de fratie si de efort comun, cu exceptia cunoscutelor confruntari dureroase romano-maghiare din Ardeal, aparute ca urmare a politicii inguste ce ii favoriza pe nobilii mosieri, in dezavantajul taranilor si al nationalitatilor, dusa de Guvernul maghiar liberal, condus de groful Battyány Lajos si de conducatorul Razboiului de independenta, Kossuth Lajos. Aceste minunate exemple, care lumineaza pana astazi, sunt in concordanta cu principalul calauzitor al marelui istoric si revolutionar democrat roman, unul dintre cei mai mari ganditori europeni ai epocii, Nicolae Balcescu, care a spus: "Problema de dezlegat din Ardeal era si este sa proclamam dreptul comun si egalitatea pentru indivizi si nationalitati…” A cita aici si acum, in Romania, in Ardeal, spiritul revolutionar al lui Petõfi Sándor, conducatorul-poet din 15 martie, si al Tinerilor din martie din Budapesta este posibil, ca maghiarii cu spirit european, numai cu asumarea traditiei pasoptiste comune romano-maghiare si cu sustinerea acestora,