De 20 de ani, Dănuţ Muşa are grijă ca toţi ploieştenii să aibă haine de piele şi cojoace după ultima modă. Este printre ultimii păstrători ai acestei meserii în oraş.
A învăţat meserie pe vremea lui Ceauşescu, la îndemnul unui unchi din Ploieşti care lucra în domeniu şi care observase că tânărul are aplecare spre cojocărie. La 15 ani era deja ucenic şi, când a început şcoala la Târnăveni, Dănuţ Muşa ştia destule secrete şi era perfecţionat în arta de a croi haine de piele şi cojoace. „La Târnăveni, în Mureş, unde am învăţat meserie timp de doi ani, pot spune că am petrecut una dintre cele mai frumoase perioade din viaţa mea. Plecasem de acasă pentru prima dată, eram oarecum independent, aveam cazare, masă şi nici o grijă. Cred că este un sentiment pe care îl încearcă toţi tinerii care trăiesc o perioadă într-un internat", îşi aminteşte meseriaşul.
Talentul nativ a făcut ca, încă din timpul şcolii, să câştige un concurs organizat între elevii aflaţi la specializare. Deşi aveau la dispoziţie şase ore pentru a croi un pieptar, Dănuţ Muşa l-a terminat în patru ore şi cu cea mai curată tehnică.
Modificări şi reparaţii
În urmă cu aproape 20 de ani, a început să lucreze în Ploieşti. Îşi aminteşte cu mare plăcere de acea perioadă. „Pielea românească este foarte bună şi exista o tăbăcărie a poporului, aşa cum i se spunea, care o procesa la un nivel calitativ pe care îl întâlneşti prea rar în ziua de azi. Hainele şi cojoacele arătau foarte bine", povesteşte Dănuţ Muşa. Din păcate, liberalizarea a atras după sine şi pe cea a comerţului, iar mărfurile de afară, de foarte proastă calitate, au invadat piaţa. Producţia autohtonă a stagnat până la desfiinţare. „Vin oameni cu haine valoroase, dar toate sunt vechi, pe când ce se fabrică acum se uzează mai repede sau chiar se strică", a constatat cojocarul.
Rezistă de 20 de ani în Ploieşti, în aceeaşi locaţ
