Cap si pajura Ultimele reforme in China se bazeaza pe restructurarea sectorului public, care mai realizeaza 40% din P.I.B. si furnizeaza 30% din locurile de munca, extinderea celui privat, sporirea participarii la comertul mondial, atragerea a cit mai multe investitii straine directe, ca si continuarea creari si perfectionarii mecanismelor si institutiilor economiei de piata. Desi reformele sint privite ca liberale, China practica un protectionism marcant al pietei interne, chiar dupa intrarea in Organizatia Mondiala a Comertului (2001), exporturile sint subventionate, creditele bancare ajuta mai ales firmele de stat, iar moneda nu este convertibila, cursul sau artificial sustinind produsele chinezesti la export si ferind economia chineza de crize speculative cum a fost cea din 1996-1997. In acelasi timp, costurile salariale reduse ramin un avantaj comparativ important (aprox. 20 dolari pe ora). In schimb, fiscalitatea centrala a regresat, in favoarea regiunilor, iar nivelul de trai creste continuu din 1978, speranta de viata a crescut de la 40 la 66 de ani, iar rata mortalitatii infantile a scazut de la 175 la 40 la mie.
Asadar, ceea ce de-acum se numeste „modelul chinez" se bazeaza pe crestere economica, investitii interne si externe, excedent comercial, delocalizari ale corporatiilor multinationale, inclusiv in domenii de virf, dar si pe salarii mici, inegalitati sociale si regionale importante, in special intre sat si oras, dependenta energetica, poluare, replici protectioniste din intreaga lume si, cel mai periculos, tensiuni politice. Sindicatele sint mai mult decorative, iar guvernul pare putin pregatit sa stapineasca un astfel de avint, mai cu seama in ce priveste asigurarea necesarului de energie, poluarea, inegalitatile crescinde si presiunile internationale. Analistii apreciaza ca in China tensiunea e acum mai mare decit in 1989. China este actualul