Poveşti fascinante, poveşti pe care n-aţi avut timp niciodată să le citiţi, poveşti pe care nu le-aţi auzit până acum. Jurnalul de duminică vă oferă şansa de a descoperi ceea ce inima a lăsat să vorbească şi să -dicteze dând valoare scrisului prin sinceritatea, claritatea şi profunzimea sentimentelor celei care a fost Regina Tuturor Românilor.
„Tot din amintirile frumoase face parte şi căsuţa perelor şi merelor; parcă simt şi acuma aromatica savoare a perelor de aur, pe care grădinarul le alegea pentru mine de pe poliţele, unde fructele erau aşezate în ispititoare şiruri verzi, roşii şi galbene. Şi bucurie mai presus de toate, sosea şi înfrigurarea Crăciunului!
Pomul de Crăciun era aşezat în marea bibliotecă, iar darurile erau înşirate pe mese, acoperite cu alb, de-a lungul zidurilor camerei. Dar ce zile pline de mister înaintea serbării lui! Tata, mai ales, căpăta, în acest timp, o deosebită însemnătate; îi plăcea uneori să dea directive în asemenea ocaziuni şi atunci ajungea şi el tot aşa de nerăbdător ca şi un copil. Dar ca orice bărbat, fiind şi foarte meticulos, se întâmpla să se supere rău dacă un cât de mic amănunt, din cele plănuite de dânsul, nu era împlinit cu evlavie. Una din plăcutele îndeletniciri premergătoare era plămădirea plum puddingului servitorilor! Această ceremonie se desfăşura în sufrageria lor, precum şi în partea principală a grajdurilor, căci casa şi grajdurile erau două domenii deosebite şi nici unul nu trebuia să se amestece cu celălalt. Protocolul pentru personalul de serviciu, al unui cămin englezesc bine organizat, e de mare importanţă. O tingire enormă era aşezată în mijlocul mesei şi fiecare copil, pe rând, avea dreptul la câteva învârtituri cu lingura, ceea ce era o muncă grea, dar cu urmări destul de însemnate. În sfârşit, sosea şi ajunul Crăciunului!
Timp de mulţi, mulţi ani freamătul de bucurie al
