Silvio Berlusconi demonstrează chiar pe spinarea românilor ce înseamnă o dreaptă populistă şi iresponsabilă.

Premierul ales al Italiei îşi începe lupta împotriva „armatei răului“, cum i-a numit în campania electorală pe imigranţii care comit infracţiuni, propunându- le autorităţilor de la Bucureşti nici mai mult nici mai puţin decât să fie de acord cu filtrarea forţei de muncă ce vine din România, prin derogare de la normele europene.

Astfel, Berlusconi dă satisfacţie formaţiunii extremiste Liga Nordului, care s-a făcut remarcată prin mesajele politice rasiste şi xenofobe, atacând chiar de la începutul mandatului problema, falsă, a criminalităţii. Criminalitatea în Italia nu este mai mare decât în alte state, Roma fiind unul dintre cele mai sigure oraşe europene. Nu poate fi mai mare decât în Spania, care primeşte imigranţi din afara UE şi forţă de muncă din statele noi membre.

Spania a trecut şi ea printr-o campanie electorală, câştigată spre binele muncitorilor români, de stânga. Dar nici măcar dreapta spaniolă nu s-a manifestat ca ostilă migraţiei forţei de muncă şi imigraţiei clandestine, deşi în mod sigur şi acolo străinii comit infracţiuni. Că doar răul e în natura umană. Dar politicienii responsabili, care pun interesul naţional înaintea scopurilor imediate şi egoiste, nu îşi construiesc programele politice pe statisticile poliţiei şi pe emoţiile create de mass-media.

Silvio Berlusconi şi Liga Nordului au câştigat alegerile exploatând frica şi furia italienilor. Şi asta este acceptabil în politica de azi. Mai puţin acceptabil este însă să guvernezi o ţară utilizând ca materie primă emoţiile populaţiei, şi nu proiecte raţionale şi constructive. Prima consecinţă este pierderea de către Italia a postului de comisar pentru Justiţie deţinut de Franco Frattini, cooptat în guvernul de la Roma. Dintr-o ţară deschisă