Atunci cand faci cunostinta cu el, nici nu pari dispus a crede ca, odata, chiar si in tineretea sa, ar fi facut vreun sport de echipa, cu atat mai putin unul de echipa, asa cum s-ar cere spre exemplu Atunci cand faci cunostinta cu el, nici nu pari dispus a crede ca, odata, chiar si in tineretea sa, ar fi facut vreun sport de echipa, cu atat mai putin unul de echipa, asa cum s-ar cere spre exemplu la fotbal. Domn Parinte, asa cum este el cunoscut si apelat de credinciosi, pare desprins mai degraba din opera lui Agarbiceanu, decat din realitatea cotidiana. Ceva din adancurile fiintei sale, de om devotat slujirii lui Hristos, te atrage si-ti impune un respect anume chiar de la primele marturisiri reciproce. Locul desfasurarii actiunii noastre, sa zicem ca este situat undeva la granita judetelor Ilfov si Dambovita, cunoscut in analele administrativo-bisericesti prezente ca Movila Peris. Biserica parohiala, asa cum se prezinta ea, chiar si in prezent, dateaza tocmai de la 1904. Ctitorii stiuti din documentele acelor vremi sunt niste anume boieri locali Ion si Constantin Borosiu, Dimitrie si Alexandru Hagi. In prezent, desi parohia numara cam 600 de familii de drept credinciosi, totusi starea in care se afla acest lacas al Domnului, cu toata stradania parintelui paroh, te invita chiar numai si pentru cateva clipe, la o adanca relectie asupra sintagmei de - Aparatori si continuatori ai credintei stramosesti. Cu toate ca a incercat diferite demersuri ierarhice si administrative, nadejdea lui "Domn Parinte" ramane tot la credinciosul de rand, indiferent cum s-ar numi acesta. Povestea parintelui in lumea plina de mistic a teologiei romanesti a inceput in urma cu douazeci de ani, mai precis pe 22 august 1975, cand vrednicul de pomenire, patriarh al acelor vremuri tulburi, P.F. Justinian Marina il va nasi pe tanarul, pe atunci preot diacon, Alexandru Ionescu, la o biserica parca