1 aprilie 1987
Seara, la 10 fără un sfert, când mă întorc de la meditaţia de engleză, unde doamna Anda Bantaş ne-a făcut cea mai bună glumă, în sensul că a fost mai exigentă ca oricând, mă alătur lui A.P. şi bunicului meu, în calitate de gazde, la masa pe care o dăm de 1 aprilie. Trec peste faptul că remarcabila profesoară de engleză mi-a spus că am progresat şi că nu mai sunt în stadiul de calamitate, ci am promovat la nivel de catastrofă, cu şanse să fiu, nu foarte târziu, undeva, pe orbita onorabilă a dezastrului, întrucât calificativele sunt pornite de la situaţia reală de astă-iarnă.
La noi în sufragerie e animaţie mare. Se pregătesc să ia loc la masă Domniţa şi Alex ştefănescu, Hajdu Gyözö şi Adam Erzsebet, Alexandru Chiriacescu şi, în primul rând, ca invitat special, mama mea, Constanţa Buzea. Până la urmă, masa nu e decât un câmp, pe care se desfăşoară adevărate ostilităţi, în care numai posesorii de simţ al umorului pot ieşi învingători. Adevărul este că nu e nevoie numai de simţ al umorului, ci şi de nervi tari, ca să faci faţă la ce păţesc de 1 aprilie musafirii lui A.P.
Prosoape umede şi săpunuri unsuroase. Pentru început, ca orice oameni civilizaţi, oaspeţii trec pe la baie, să se spele pe mâini, grijulii, ca nu cumva să rămână vreun microb sau vreun fir de praf. Numai că săpunul de la chiuvetă am avut noi grijă să-l înmuiem în unsoare. Salvarea poate fi în săpunul de la cadă. Dar şi acesta este acoperit cu un strat perfid de vaselină. Mai cu unghiile, mai cu apă, care nu are efect asupra grăsimilor, invitaţii încearcă să îşi cureţe mâinile pe prosop. Care face mai mult rău, căci este atât de umed, încât de abia se mişcă din cui.
Cum noi avem prieteni de mare bun-simţ, constatăm că nu-şi transmit unul altuia experienţele lubrifiante din baie, astfel că fiecare se duce cu încredere către săpunurile uleioase şi către prosopul îmbib
