Potrivit statisticilor, avem o economie dinamica. PIB-ul creste, inflatia scade, consumul se misca rapid. Potrivit realitatii, oglindita in preturile de pe piata si in buzunarele noastre, ni se infatiseaza o cu totul alta stare a economiei. Societatea romaneasca consuma mai mult decat produce.
Pentru diferenta, achitam nota. Caci dramaticele deficite reflectate in balata comerciala sau in pierderile regiilor si intreprinderilor cu capital de stat, greu de cuantificat, nu pot totusi sa ramana neplatite. In acelasi timp suportam si costurile blocajului financiar, a carui rata anuala este inca mare.
Cauzele sunt numeroase si complexe. Ma voi opri acum doar asupra uneia: blocarea concurentei.
Cartile de economie scot in prim-plan trei factori de productie: capitalul, pamantul si munca. Ei bine, mai este inca unul, care le uneste pe celelalte trei: INTREPRINZATORUL.
Fara intreprinzatori multi, atrasi sa investeasca, schimbarea pe care o dorim nu va veni. Sigur, noi ne-am obisnuit sa vedem statul in rol de intreprinzator. Inainte de 1990, statul aduna, in "cazanul comun", toti banii pe care ii producea societatea. Si sa-i reinvesteasca potrivit conceptiei partidului-stat. Dupa 1990, iluzia statului-intreprinzator a supravietuit prin crearea unor puternice monopoluri. Astazi, economia romaneasca este inca dominata de mari monopoluri, care o sufoca. De aici trebuie sa inceapa schimbarea: de la anihilarea puterii acestor monopoluri, pentru ca primul rol in economie sa revina CONCURENTEI. Statul isi schimba rolul, prima lui misiune fiind aceea de a-i sprijini pe intreprinzatori, cu deosebire pe cei care folosesc capital privat.
Economia nu poate fi salvata cu bani publici, sustrasi de la sanatate, invatamant, cultura si administrarea societatii. Acesti bani, adunati prin impozite de la populatie si de la micile intreprinderi cu adevarat rentabile
