Dacă valoarea ar sta în număr, atunci revistele medicale româneşti ar trebui să fie bine de tot în faţă. Cum se văd în lumea civilizată publicaţiile ştiinţifice medicale din România? Reformulând întrebarea, se văd? (Dr. A. M.) Ca orice ţară condusă de oameni mediocri, fără viziune şi fără talent, România postcomunistă are o clasă birocratică, stufoasă şi mai degrabă incompetentă, care produce clasificări, unele mai absurde sau mai ridicole decât altele, dar toate inutile. Un exemplu este clasificarea revistelor ştiinţifice din ţară, împărţite în nu mai puţin de cinci categorii (A, B+, B, C şi D). Din primele trei categorii fac parte reviste incluse în baze de date din afara ţării. Din detaliile disponibile public, rezultă că aceste trei categorii includ 45 de reviste medicale. Din păcate, numai cinci dintre ele – Acta Endocrinologica (Bucharest), Chirurgia, Journal of Cellular and Molecular Medicine, Journal of Gastrointestinal and Liver Diseases şi Revista Română de Bioetică – îndeplinesc criteriile tradiţionale de vizibilitate, adică sunt indexate de Thomson ISI şi cuprinse în PubMed. Thomson ISI este abrevierea pentru Institute for Scientific Information, o organizaţie comercială care publică, între altele, date care permit apr Publicitate ecierea calităţii revistei prin factorul de impact rezultat din numărul de citări ale fiecărui articol. PubMed este o bază de date accesibilă gratuit pe internet, administrată de United States National Library of Medicine, care publică rezumatele articolelor indexate şi face posibil, în anumite condiţii, accesul la text. Cercetarea medicală din România poate deveni vizibilă în afara ţării numai prin articole publicate în reviste indexate ISI şi cuprinse în PubMed. Reversul medaliei este la fel de clar, adică pentru vizibilitatea cercetării nu contează articole publicate în orice alt fel de reviste, din ţară sau str