Augustin Bunea – Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inocenţiu Klein (1728-1751),

ediţia a II-a, realizată prin confruntarea cu manuscrisul original de Ioan Chindriş şi Niculina Iacob,

Editura Napoca Star, 2012, 480 pag.

Blajul cultural face eforturi serioase să surmonteze deceniile de interdicţie a Bisericii Române Unite cu Roma şi să revină la prestigiul cărtură resc şi didactic de care s-a bucurat neîntrerupt, timp de 250 de ani, până la intrarea în catacombe.

Recuperarea vizează atât clasicii Şcolii Ardelene, cât şi ierarhii şi cărturarii care au dus mai departe făclia culturii române în Transilvania, pregătind generaţii întregi de tineri studioşi în spiritul latinităţii, al valorilor creştine şi al devotamentului pentru cultura română.

O reparaţie meritată vizează, aşadar, numele şi operele unor cărturari mai vechi sau mai noi, de la Zenovie Pâclişanu la Radu Brateş, eliminate din spaţiul public – dar nu şi din memoria culturală – de nemilosul regim comunist. Căci nu au putut fi repuşi în circulaţie, în perioada de parţială liberalizare din anii ’60, ce a permis să se mai spună câte ceva despre dimensiunea culturală a „micii Rome” în special acei intelectuali blăjeni care au ocupat funcţii ecleziastice . Opera lor face azi obiectul unor binevenite reeditări critice, de mare interes pentru istoria culturii române.

Dintre aceştia din urmă, Augustin Bunea este unul dintre cei mai importanţi. Istoric neopozitivist, de riguroasă şcoală documentară, el a lăsat câteva cercetări fundamentale pentru istoria Ardealului, a Bisericii Române Unite cu Roma, ca şi lucrări teologice esenţiale pentru catolicii de rit oriental. Înclin să cred că tocmai acestea din urmă, ca şi poziţia sa fermă în chestiunea naţională, în anii premergători Marii Uniri, i-au determinat pe ideologii comunişti să-i interzică opera şi să-i oculteze