Ghenadie POSTOLACHE
Rondul
Editura Cartier, Colectia de proza „Rotonda“, Chisinau, 2000, 170 p., 25000 lei
Subiectul romanului Rondul de Ghenadie Postolache este urmatorul: pregatind un atac, Marele Cartier trimite un grup de soldati si ofiteri in ronduri nocturne de recunoastere. Asa aflam ca exista o insula cu ingerii mortii, barbati si femei nascuti insa numai din femei. Cei care erau rodul iubirii unui cuplu se nasteau cu un filigran in trup, iar ceilalti purtau numele de… papagali. Acesti papagali ajung sa ucida cai pentru a le fura filigranul si pentru a avea astfel acces in taberele alpine, un fel de paradis terestru.
Cam aceasta ar fi povestea nucleu pe care numai cu oarece eforturi reusesti sa o afli din ghiveciul romanesc scris de acest autor despre care aflam, dintr-o scurta prezentare, ca a primit Premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova in urma cu 3 ani.
In alte conditii si tratata cu fantezie si inteligenta, ideea ar fi putut face o foarte buna povestire SF. Romanul insa este scris rau si atit de complicat incit te intrebi daca n-ar trebui sa-i dai nota de trecere tocmai datorita uimitorului talent de a incurca absolut tot ce era de incurcat. Daca aceasta a fost intentia autorului, romanul ar fi trebuit atunci insotit de o anexa cu un eventual manifest care sa propuna un nou tip de roman, probabil postmodern (sic!). Dar sa revenim.
Exista o mare diferenta intre un stil mai putin accesibil, incifrat, simbolic, parabolic etc., stufos si, poate, greoi prin acumulari si unul de-a dreptul confuz prin nehotarire si acceptarea tuturor posibilitatilor de interpretare simbolica, indiferent de (in)compatibilitatea lor. In primul rind, Ghenadie Postolache nu reuseste cu nici un chip sa ordoneze materia romanului si sa-i dea o forma, daca nu coerenta, macar lizibila. Povestea este atit de f
