S-au terminat sărbătorile de sfârşit de an... Unii or spune: „Gata, trecem la treabă cu elan şi toate forţele!” Aş! Care elan şi care forţe? Elanul e la pământ şi forţele cât se poate de fleşcăite!

Unii n-au motive şi zvâc pentru muncă din cauza condiţiilor stresante de la serviciu, alţii din cauza salariilor mizere şi… alte alea. Dar sunt unii care n-au motive de la hăpăială. Adică, s-au îndopat cu tot ce le-a venit la gură şi s-au cam dat peste cap la metabolism. Na, că acum, trebuie să de-a jos osânza şi trebuie musai să scape de greaţă, lipsă de „elan” şi „forţe”, dar mai ales de lehamite! Bleah!

Ei, pentru ei dar şi pentru alţii mai cuminţi, propun trei feluri cu peşte.

Haaai, că... peştele este un aliment uşor şi, mai ales dacă-i păstrăv, peştişor din acela care nu miroaaase, nuuu are oase multe şi sunt suuubţiri, are cărniţa aaalbă, e bun fiert, la cuptor, afumat, prăjit... Pardon! nu, nu prăjit că face rău acum! Dacă-i pun ceva legume, lămâioară, bobiţe de rodie... Dacă nu ţi-e prea... şi suporţi, poate-ţi pregătesc unul afumat, umplut cu o linguriţă de icre, una de ceapă roşie tocată mărunt, pus pe felii de lămâie... Poţi să bei, ca să alunece bine, un vin alb, sec! Dar, dacă stau şi mă gândesc, mai bine un ceai verde călâi, care să cureţe pe unde trece şi să lase curat. Dacă suporţi, şi parcă nu te lasă de la inimă s-o rupi cu bunătăţile de care abia te-ai despărţit, chiar dacă ai amar în gură, poate vrei să-ţi pregătesc un păstrăvior la cuptor, învelit în felii suuubţiri de bacon afumat, doar ca să dea un parfum care să-ţi aducă aminte de ticăloasele feliuţe de jambon afumat. E drept că păstrăvul meu nu va avea decât un iz primit de la feliile rumenioare, atât cât să te aţâţe şi să-ţi dea frisoane ca cele ce te-au cuprins după coconiţa de la masa alăturată, aia care şedea pe scaunul aflat chiar în spatele nevesti-tii şi care se fâţâia m